Jocurile Foamei III- Revolta

jocurile-foamei-revolta

Autor: Suzanne Collins

Titlu original: Hunger games – Mockingjay

Anul apariției: 2011

Citate: Revolta

Gen: Aventură

Editura: Nemira

Nota: 5/5

Așa cum era de așteptat, volumul trei al seriei primește de la mine un mare și indiscutabil 10. Nu e 10 cu felicitări, o să vedeți de ce, dar în mod clar volumul trei al seriei a fost tot atât de bun ca și primele două.

Lucrurile stau cam așa: După finalul dezastruos al Jubileului Pacificării și după ce Katniss află că iubitul ei District 12 nu mai există, lucrurile o iau razna. Acțiunea este alertă și fluxul întâmplărilor jonglează cu starea ta de spirit amețindu-te. Este probabil cel mai sumbru volum al seriei și probabil și cel mai realist- chiar dacă vorbim despre o lume distopică ce este, de fapt, America în viitor- având elemente de noutate. Așa cum stă bine oricărei serii, ultimul volum este cel mai dramatic. Katniss, dezorientată și chinuită de tot ceea ce s-a petrecut în viața ei, ajunge să fie o papușică drăguță în mâinile celorlalți.

Fără să-și fi dorit vreodată acest lucru, ea ajunge să fie simbolul revoltei. Gaița Zeflemitoare, puțin cam șchioapă mintal, este pusă să instige și să întrețină flacara revoltei din districte avand „susținerea” Districtului 13… Da, Districtul 13 care, a existat, apoi a fost distrus, dar nu a fost distrus, dar a fost totuși, și a supraviețuit după ce a fost distrus, dar el nu a fost distrus niciodată pentru că doar suprafața a fost distrusă, iar el s-a dezvoltat sub pământ, dar a fost distrus dar nu… Înțelegeți voi.

Katniss își revine cu greu în urma întâmplărilor din arenă. Ea află că în arenă mai totul a fost regizat. Aliații ei încercau, de fapt, să o protejeze, știind că scopul final este acela de a crea o breșă în scut și de a o scoate pe Gaița Zeflemitoare teafără și nevătămată de acolo, ducând-o departe de capitoliu. Din păcate pentru starea mentală a protagonistei, Peeta nu este salvat și ajunge în mâinile Capitoliului.

Gale o susține (mă simțeam ca de Crăciun atunci când se întâmpla în sfârșit asta) dar nu e suficient pentru ea (ce afurisită, nesătula asta). O succesiune de evenimente pun în prim plan demersurile revoltei.

Un lucru pe care l-am remarcat la această carte (probabil că este vina mea pentru că de multe ori pățesc asta, dar na…) este că are personaje secundare atât… atât de interesante. Finnik Odair este unul dintre ele. Am observat că o altă slăbiciune de a mea este reprezentată de personajele instabile mental (nebuni cu acte în regula), iar acest personaj se încadrează perfect în tipar. El este un fost câștigător al unei ediții a Jocurilor Foamei, și ca oricare alt câștigător este traumatizat de acea experiență. Aflăm că pe lângă faptul că a fost nevoit să ucidă băieți și fete din alte districte pentru a supraviețui în timpul Jocurilor, Capitoliul nu a încetat niciodată să se folosească de el. Faptul că arăta atât de bine nu l-a ajutat deloc pentru că odată ce câștigi Jocurile, președintele Snow îi șantajează pe invingatori pentru a întreține relații mai… „speciale”… cu persoanele importante și influente. Astfel Finnik trăiește o dramă continuă pentru că, respectând regulile impuse de Snow, el nu poate fi mereu aproape de Annie, o altă lunatică de care este îndrăgostit (s-au găsit și s-au adunat). Nu îmi place ce a făcut Suzanne cu acest personaj, dar nu o să îi spun ca o urăsc… o să o dau în judecată ca un om normal…

Acum că am spus asta, îmi amintesc că era la un moment dat un pasaj de câteva rânduri în care Finnik povestea cum președintele Snow își otrăvea toți opozanții și pe toți cei care îi amenințau poziția de putere și asta m-a făcut să mă gândesc la comunism și la poliția politică, se pare că autoarea s-a folosit de trecut ca să creeze un viitor, mi-a plăcut asta.

Când lucrurile se mută la Capitoliu, acțiunea devine și mai alertă, încerc pe cât posibil să nu dau spoilere, de aceea nu o să vă spun ce se întâmplă, însă o să fie nasol, vă asigur.

Personajele care mor în această carte mă fac să nu îi dau un zece cu felicitări, sunt prea multe și prea nepotrivite, fix acelea de care mă atașez eu, și mai e și problema cu triunghiul amoros al lui Katniss, atâta bătaie merita fata aceasta, ba cu unul, ba cu altul și până la urma îl alege fix pe acela care… mor!!!!!!

Cartea în ansamblul ei a fost bună, superbă chiar, puțin mai întunecată și mai „lacrimogenă” decât celelalte, dar la fel de antrenantă și de interesantă. O recomand, dar nici nu cred că e nevoie, dacă vei citi primele două volume, în mod cert îl vei citi și pe ultimul pentru că altfel nu ai mai putea dormi toată viața ta, nici să mori nu o să poți dacă nu o să citești ultimul volum.

 

Pentru cei care au citit cartea sau știu că nu sunt afectați de spoilere gigantice o să mai las câteva păreri despre carte: 

O să încep cu moartea lui Prim. Teoretic de la ea a început totul, ea a fost motivul pentru care Katniss a ajuns în arenă și a făcut… tot. Ea este ucisă atunci cand în tipul luptei de asediere a Capitoliului, rebelii, echipa lui Katniss, trupele Districtului 13 și Apărătorii Păcii se băteau toți unii cu alții, s-a întâmplat ceva ciudat. În fața vilei președintelui erau tarcuri cu copii, iar o aeronava cu stema capitoliului imprimată pe ea a aruncat parașute explozive, parașute de genul celor pe care tributurile le primeau în arenă cu daruri. După încetarea focului, o echipă de medici din 13, printre care și Prim au sărit în ajutor, deși ea era teoretic prea mică pentru a se afla acolo,. Atunci un alt bombardament a venit, iar micuța Prim a fost ucisă. E o simetrie, totul începe și se sfârșește cu ea.

O altă simetrie care s-a creat și mi-a plăcut a fost condiția de început și condiția finală a protagonistei, odată sfârșite toate, ea s-a întors în Districtul 12. Iar ultima simetrie sesizată de mine este prezența motanului. Apare chiar la începutul romanului, este aproape ignorat în primul volum, revine ocazional în al doilea și i se acordă puțintică atenție în volumul trei. Însă la final, părerea mea este că el reprezinta alteregoul lui Katniss. Ambii o protejau pe Prim, acesta era scopul lor, iar când ambii au eșuat, s-au consolat împreună.

În legătură cu președintele Snow, ador personajul, e probabil în topul meu de personaje negative 12366347_943400299076176_1139833682416733608_nfavorite. S-a jucat cu mintea lui Katniss făcută praf până în ultima clipă, și tare mă bucur că a reușit. În loc ca săgeata ei sa intre în inima lui și să îi ofere șansa să facă ceea ce a vrut de foarte mult timp, săgeata s-a îndreptat spre Coin, președinta din districtul 13 care a comandat și plănuit atacul asupra lui Prim pentru a o înnebuni cu totul pe Katniss cât timp ea prelua puterea. Iar posibilitatea ca el să fi murit înecat cu sânge în timp ce râdea mi se pare cu atât mai grozava. Grozav personaj.

Ultima problemă pe care o mai dezbat este cea a iubirii. Cam anemică tema asta în această carte, dar totuși existentă. Katniss avea de ales între Gale și Peeta, și până la urma a ales cu ce a mai rămas. Aș fi vrut ca Petta să fi murit în Capitoliu în timpul revoltei, să îl fi ucis președintele, să fi murit în timpul salvării sale sau măcar să  îl fi ucis Katniss în una din milioanele de dăți când i s-a oferit șansa asta sau când i s-a cerut asta (am uitat că tipul putea să ia naibii pastila aia „lacătul întunericului” și să moară odată să mă lase să trăiesc). Pe cealaltă parte îl am pe Gale, așa palid și prost. După ce s-au terminat toate, el a ales să rămână în nici-nu-mai-știu-care district pentru un job, în loc să se întoarcă la ea. În schimb tipul acesta pe care sunt geloase toate mâțele din lume, a venit și i-a plantat flori în spatele casei. Asta m-a dezamăgit cel mai mult la carte, faptul că ea a rămas cu Peeta și nu cu Gale.

Puteți lua mâna de la ochi că am terminat! 🙂

Oricum ar fi, cartea a fost superbă, merită citită, micile dezamăgiri sunt, evident, autoarea nu îi poate mulțumi pe toți, dar pot spune sincer că nu regret și că dacă aveți ocazia să citiți această carte vă îndemn cu dragă inimă.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Jocurile Foamei III- Revolta&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s