Mă numesc Salma – Recenzie

ma-numesc-salma_1_fullsize

Autor: Fadia Faqir

Titlu original: My Name is Salma

Anul apariției: 2007

Citate: Mă numesc Salma

Editura: Leda

Nota: 3/5

Mă numesc Salma prezintă viața lui Sally și a lui Salma în același timp. Este o carte impresionantă, despre femei slabe și bărbați puternici. O prezentare cât se poate de realistă asupra tragediilor lumii arabe.

Așa facem cunoștință cu Salma, un copil fericit, o păstoriță beduină în țara ei natală, undeva în ținutul Levantului. Copilul crește, ajunge adolescentă, trăiește cu părinții și cu fratele ei împreună cu tribul lor.

Hamdan este un arab din același sat de care Salma se îndrăgostește și cu care rămâne însărcinată. De aici încep complicațiile, pentru că a avut o relație cu un bărbat înainte de căsătorie a dezonorat familia, iar tribul îi obligă să o ucidă. Fratele mai mare al fetei ia această datorie de a răscumpăra onoarea familie asupra lui, așteptând momentul când îi va găuri capul cu un glonț. 

Ea reușește să scape, mergând la închisoare. Nu este închisă pentru că a greșit, ci ca să fie protejată. Acolo întâlnește câteva femei care o ajută să se descurce și să treacă peste greutăți, de asemenea tot în închisoare dă naștere și fiicei sale Layla, care îi este luată imediat și dusă în căminul copiilor nelegitimi. Ea fuge din închisoare cu putin ajutor și ajunge la o mănăstire de unde este forțată să plece mai departe peste puțin timp pentru că fratele ei a aflat unde se ascunde.

Ajunge în Anglia și este forțată să se confrunte cu rasismul și antipatia englezilor. O urmărim pe ea în interacțiunile ei cu alte persoane. Personajele secundare au povești spuse doar pe jumătate, având în vedere că perspectiva cărții este una subiectivă.

Salma este terorizată de trecut. De multe ori își vede fratele cu arma pe umăr pregătit să își termine treaba, iar alte ori își aude fiica plângând în vuietul vântului sau în adierea blândă a acestuia. Sally, varianta englezească a lui Salma trece prin multe, foarte multe.

Spre final ea se căsătorește cu profesorul ei de literatură engleză de la universitate cu care are un băiețel, însă dorul de fiica ei este nestăvilit. În ultima parte a cărții ea pleacă înapoi în țara natală, după mai bine de 20 de ani, să își caute fiica. Află că tatăl ei a murit, mama ei este aproape oarbă, iar fiica ei…  Nedrept, știu, dar citiți cartea.

Din punct de vedere al discursului narativ cartea a fost structurată, părerea mea, a naibii de greșit. Este greu să urmărești firul narativ, timpul narării schimbându-se constant. Câteva rânduri din trecut, câteva rânduri din trecutul din Anglia, câteva rânduri dintr-un trecut mai apropiat și tot așa. La început este obositor și chiar enervant, dar pe măsură ce înaintezi în lectură începi să te obișnuiești și să nu mai fii chiar atât de deranjat.

Cartea a fost interesantă, chiar și cu schimbările acelea despre care am vorbit, te făceau să fii și mai curios și te țineau în priză. Pe de o parte faptul că timpul relatării se schimba atât de des, mi-a displăcut într-o oarecare măsură (nu știu sincer prea bine ce cred despre asta, e și nouă și parcă mă simt reticent la ce e nou, a fost amețitor la început, dar apoi s-a dovedit a fi foarte bună pentru menținerea suspansului) fapt ce m-a făcut să îi scad o steluță. Cealaltă steluță în minus este în mod clar pentru traducătoare și pentru redactori. Uneori simțeam că propozițiile sunt atât de lipsite de sens, încât m-am uitat de nu știu câte ori la început să vad cine a tradus acest text. Părerea mea este că Ilinca-Smărăndița Schiopu nu a făcut o treaba prea grozavă.

Dacă despre traducere vor fi unii care îmi vor spune că nu am niciun drept să judec, din moment ce n-am citit varianta în engleză, de segmentele acestea ce spuneți : „Nuns in the run era despre un film despre doi gangsteri care se ascundeau într-o mănăstire și pretindeau a fi niște călugărițe foarte credincioase” (să se noteze că Nuns in the run era numele filmului); „Își plăcea să ți se acorde atenție.”; „Îți ia timp mult timp să ai grijă de o familie?” ? + încă alte câteva pe care nu le-am notat, iar acum nu le mai găsesc. Mai multă grijă doamna Mona Apa și domnul Marius Dumbrăveanu.

Cartea a fost bună, mi-a plăcut, deși finalul face ca nimic să nu fi avut vreun rost, lectura a fost plăcută și relaxantă. Recomand cartea celor care vor să înțeleagă mai bine suferințele femeilor arabe asuprite de bărbați și de tradiție. Musulmancele sunt tot femei, au avut doar ghinionul de a se naște în partea greșită a planetei.

Am înțeles că pentru ele, nimic nu este mai dureros decât exilul. Cartea vorbește despre acceptare, adaptare și depășirea diferențelor etnice și culturale.

Vă recomand cartea, iar dacă sunt dintre cei care au citit-o să îmi spună și mie ce cred despre modul acesta de scriere. Prea nu știu ce să cred despre schimbările acelea atât de dese 🙂

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Mă numesc Salma – Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s