Atingerea Umbrei (Academia Vampirilor Vol III) – Citate

994744_947096035373269_2962644002919879106_n

„Tot ce vedeam erau ochii aceia triști, foarte triști, care păreau să întrebe: Rose, de ce ai permis să mi se întâmple asta?”

“-O, uite ce faţă ai. E adevărat, nu? Chiar ai fost repartizată cu Christian.
M-am uitat urât la ea.
-Ai muri d-ai fi măcar ceva mai puţin afurisită?”

19ead51ef3d0f09133ce18aa36c22802

„-Supărare mare, micuțule dhampir?
Traversam curtea spre cantină, când am detectat mirosul țigărilor cu aromă de cuișoare. Am oftat.
-Adrian, ești ultima persoană pe care-aș fi vrut s-o văd chiar în clipa asta.
Adrian Ivashkov veni în grabă lângă mine, suflând în aer un nor de fum care, firește, pluti drept spre nasul meu. L-am îndepărtat cu mâna și am făcut un mare spectacol cu un acces de tuse.
Adrian era un moroi dintr-o familie regală cu care ne pricopsiserăm în recenta noastră excursie la schi. Era cu câțiva ani mai mare decât mine și se decisese să vină la Sf. Vladimir ca să aprofundeze magia spiritului împreună cu Lissa. Până acum, era singurul alt utilizator al magiei spiritului pe care-l cunoșteam. Era arogant și răsfățat și-și petrecea o grămadă din timp desfătându-se cu țigări, alcool și femei. În același timp, era topit după mine… sau, cel putin, și-ar fi dorit să mă aibă în patul lui.
-Așa se pare, îmi răspunse. Abia dacă te-am mai zărit de când ne-am întors. Dacă nu te-aș fi cunoscut, aș fi zis că mă eviți.
-Dar chiar te evit.
Expiră zgomotos și-și trecu degetele prin părul șaten-închis pe care mereu și-l purta într-o neorânduială stilată.
-Uite ce e, Rose. Nu trebuie să-ți continui jocul de-a inabordabila. Deja m-ai cucerit.”

2b60b372a4885c43995474888e95733a

„-Nu-ți face griji, micuțule dhampir. Poți să fii tu înconjurată de nori, că pentru mine rămâi mereu ca o rază de soare.”

„- Asta-i politică, filosofa Adrian. Cei de la putere nu sunt niciodată obligați să joace după aceleași reguli.”

„-Chiar mi-aș dori să nu te mai porți de parcă aș fi încarnarea răului.”

„-Mergem la Curte, mi-a zis Adrian. Nu ești emoționată?
Am închis ochii și mi-am frecat tâmplele.
– Pentru care dintre ele? Cea regală sau cea legală?
– Cea regală. Ți-ai luat vreo rochie?
-Nu mi-a zis nimeni să-mi iau.
– Așadar, răspunsul este „nu”.
– Da.
– Da? Am crezut c-ai vrut să zici nu.
Am deschis un ochi cu care l-am privit furioasă.
– Chiar am vrut să zic nu, iar tu știi asta. Nu, nu mi-am luat rochie.
– Facem noi rost de una, declară el, trufaș. […]
– Ceva negru, continua el. Din satin, cred… poate căptușită cu dantelă. Îți place dantela? Unele femei au impresia că le produce mâncărimi.
– Adrian! […]
– Totuși, ai putea să ai și o căptușeală drăguță din catifea. Asta nu produce mâncărimi.
– Adrian! […]
– Și despicată-ntr-o parte, să se vadă ce picioare grozave ai. Ar putea să ajungă până aproape de șold și să aibă o fundiță mică și simpatică…
– Adrian! explodă ceva din mine. Vrei să taci dracului măcar cinci secunde? […]
Pe chipul lui Adrian apăru o neobișnuită expresie de uimire.”

d58b31b03ca54c7bc37c49bf37c253e4

„- Of, Doamne, exclamă el. O vorbă de bine de la Rose Hathaway. Pot să mor fericit.
– Ce tot spui? Că în mod normal aș fi o cățea nerecunoscătoare?
Nu făcu decât să mă privească.
– Hey! Nu-i frumos.
–  Poate dacă te-ai răscumpăra cu o îmbrățișare…
I-am adresat o căutătura aprigă.
– Una mică? se ruga el.
Suspinând, m-am apropiat de Adrian și l-am cuprins cu un braț, lăsându-mi ușor capul pe brațul lui.
– Mersi, Adrian.”

„- Am nevoie de bani, i-am spus lui Adrian, fără să-mi mai bat capul cu alte pretexte.
M-a privit, ridicându-și o sprânceană.
– Neașteptat. Cel puțin, din partea ta. Primesc solicitări de genul acesta din partea altora. Spune-mi, rogu-te, ce ar urma să finanțez? […]
– Plec de la Academie, i-am răspuns, într-un târziu.”

“-Deja am o poreclă pentru tine, dar aş avea necazuri dacă-aş spune-o în clasă.
-A, exclamă fericit. Asta-i Rose pe care o ştiu.”

“Dimitri îşi frecă faţa în aproprierea ochiului, în timp ce eu speram să nu-i fi provocat prea mult rău.
-Elevul îşi depăşeşte profesorul, glumi el. Sau, mai degrabă, îl trage în ţeapă.”

“Şi am pornit la drum să-l omor pe bărbatul iubit.”

Recenzia aici.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Atingerea Umbrei (Academia Vampirilor Vol III) – Citate&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s