13 cărți mișto din programa școlară

De multe ori aud cum puștii și puștoaicele se plâng de munții de romane pe care îi au de citit în ultima zi de vacanță. Să vă spun ceva celor aflați în această situație: NU VĂ PUNE NIMENI SĂ LE LĂSAȚI PE ULTIMA ZI.

Înțeleg că interesul tinerilor pentru lectură este scăzut și că preocuparea unui adolescent „normal” în zilele noastre nu este cititul. În mare aici este și vina profesorilor care nu știu să atragă elevul spre lectură, dar dacă privind din unghiul celălalt ne dăm seama că profesorul este unul singur la 25-30 de elevi, iar fiecare elev este diferit. Oricât ar încerca profesorul să îi convingă, ce i se pare interesant unuia dintre ei, i se pare plictisitor altuia și tot așa.

Nimeni nu își dorește să facă ceva despre care a auzit că este neplăcut. Cititul este denigrat peste tot. Într-un colectiv ideea generală predomină și modifică mentalitatea minorităților, astfel dacă ești copil într-o gașcă de copii care urăsc cititul, ai mari șanse să îl urăști și tu.

Totul pornește de la elevi și explodează tot între elevi. Un coleg intimidat de mărimea cărții și influențat de ceilalți care îi tot repetă cât de plictisitoare va fi cartea nu va ține cont de conținut, iar atunci când va citi cartea nu va putea trece dincolo de prejudecăți.

Adevărul este însă altul. Cărțile de la școală, deși nu sunt povești despre adolescenți care se sărută, se despart și se împacă, sunt cărți grozave care au rolul lor. Toate cărțile din programa școlară sunt aranjate astfel încât să citești cartea aceea atunci când trebuie, astfel încât să îți formezi un caracter și o personalitate puternică, cu principii corecte și pătrunzătoare.

Am adunat mai jos câteva cărți care deși sunt blamate sunt incredibile, iar citite la momentul potrivit îți pot oferi o perspectivă unică și te pot ajuta să înțelegi ce naiba faci și unde ești, că tot e la modă printre adolescenți să se întrebe cine sunt și să își pună întrebări existențiale.

(Cărțile nu sunt în ordinea în care trebuiesc citite, ci așa cum mi le-am amintit eu )

M. Preda – Cel mai iubit dintre pământeni

7816c4df4d4ffa7f2cdd397480f3699c

Pe lângă faptul că este o carte care are la bază și o poveste de dragoste din câte îmi amintesc, este o carte filozofică. Oferă sensuri și răspunsuri… direcții de mers. E un text greu, recunosc, dar dacă te concentrezi și te străduiești să îți placă, după primul volum o să mergi la bibliotecă și o să le ceri și pe celelalte două negreșit. Avem parte despre reflexii asupra morții, asupra iubirii și asupra vieții în general, aspecte la care tinerii se tot plâng că nu au răspunsuri la întrebări. În loc să vă plângeți căutați răspunsuri, pentru asta sunt cărțile, pentru îndrumare.

Marin Sorescu – Iona

image

O altă carte care se axează mai mult pe trăirile interioare și pe sensul vieții. O piesă de teatru de câteva pagini (aici să nu se plângă nimeni că mărimea intimidează, dimensiunile cărții sunt jignitor de potrivite). Un dialog cu sine însuși, mi se pare destul de interesant să citesc o carte despre un tip care vorbește singur. În mare nu o să înțelegi mare lucru din ce aberează el pe acolo, dar dacă o citești când încă ești la școală, când o să mergi la oră o să vezi că „profa” aia lunatică (cum o numești tu) nu vorbește despre extratereștri. O să îți explice, iar tu nu o să uiți niciodată lecția pe care ai învățat-o din cartea asta pentru că o să se aplice pe tine. O să îți dai seama că tu ești Iona… și o să încerci să îți dai seama cum să faci ce a făcut și el. 😉

Mircea Eliade – Maitrey; Nunta în cer; Romanul adolescentului miop

nunta-1Maitreyi_Contine_fisa_biobibliografica_editura_cartexromanul-adolescentului-miop_1_fullsize

Mircea Eliade are un stil care te lasă fără cuvinte. Cărțile lui fascinează și seduc cititorul într-un asemenea fel încât nu ai cum să nu îți placă ceea ce scrie. Să le iau pe rând. Nuntă în cer este o poveste sensibilă, delicată, care ridică totul la un nivel absolut de profunzime și simbolism. Iar în cazul cărții Maitreyi  regăsim aceeași combinație de candoare și rafinament în scriere. Poveștile de dragoste impresionează prin imposibil și prin intensitatea trăirilor din spatele evenimentelor. Acțiune este suficientă cât să antreneze un adolescent mereu grăbit dacă își face timp să răsfoiască câteva pagini. Romanul adolescentului miop este cartea pe care nu accept să nu o citiți. Este lectură de clasa a 9 a, exact când ești probabil într-o perioadă a naibii de critică a existenței tale. Să urmărești povestea puștiului (în fapt, Mircea Eliade deoarece romanul este o adaptare după memoriile lui) o să îți arate că nu tu ești buricul pământului și că nu doar tu ai problemele alea. Toți am avut un moment în care ne credeam ciudați doar pentru că nu aveam iubită/iubit și eram disperați să ieșim cu oricine, indiferent de cât de îh era. Mai potolește-te și citește cartea asta, poate te ajută.

Marin Preda – Moromeţii

morometii-vol-i-ii_1_fullsize

Este cartea mea de suflet. Cea mai bună carte din toată programa școlară și, în același timp, cea mai bună lecție învățată din paginile unui roman. Cuvintele din interiorul coperților ăstora construiesc idealuri. Oferă un crez oricui are suficientă minte încât să înțeleagă ce se întâmplă acolo. Trecem de acțiune, care oricum este destul de antrenantă și interesantă, dacă privim puțin în perspectivă și analizăm ce se află de fapt în spatele câtorva replici sau evenimente. Am avut un prieten care a murit, la propriu, ca să apere crezul din cartea asta pe care și l-a însușit atât de mult. Și nu glumesc când spun că toți trebuie să citim Moromeții.

Ernest Hemingway- Bătrânul și marea

batranul-si-marea

Chiar nu știu ce să spun despre cartea asta. Este lectură de clasa a IX-a. Este extrem de scurtă. Extrem de ușor de citit. Esențialul nu îl pot cuprinde în câteva cuvinte. După Moromeții cartea asta este și ea un ideal în sine. Nu o să o înțelegi decât după ce o să asculți explicația profesorului pe baza acestui roman. Ori așa, ori dacă ești un geniu. Este vorba despre viață. Viața universală a tuturor transpusă metaforic într-un bătrân ce locuiește pe malul mării. Totul în cartea asta e simbol, iar când o citiți amintiți-vă că voi sunteți bătrânelul ăla, marea e viața, iar peștele e idealul. 😉 Succes!

George Călinescu – Enigma Otiliei

enigma-otiliei_1_fullsize

Emigma Otiliei rivalizează lejer cu orice roman contemporan de dragoste, pe lângă asta are și câtea lucruri în plus. Încântătoarea și misterioasa Otilia și șarmantul Felix Sima… aveți nevoie de mai multe detalii ca să citiți cartea? Voi ați spune că nu doar ca să mă opresc, dar aveți nevoie de detalii pentru că acțiunea nu se concentrează doar în jurul lor și e mai bine să nu aveți alte așteptări 🙂 Dar acțiunea și evenimentele sunt destul de bune încât să bag cartea în topul ăsta.

Liviu Rebreanu – Pădurea Spânzuraţilor

padurea-spanzuratilor_1_fullsize

Nu mai țin minte exact ce și cum este cu cartea asta, dar știu că am adorat-o. Este superbă și cuprinzătoare. Război, probleme existențiale și un stil de scriere destul de fain. – Ca o mică paranteză țin să precizez că există și cărți nasoale… nu citiți ION… Urăsc cartea aia.

G. Ibrăileanu – Adela

cartea-acasa-garabet-136490

O Lolita a literaturii noastre. Adela, pe lângă că este scandalos de scurtă, este o carte scrisă într-un stil unic, original și extrem de pompos. Este o carte greu de citit, în ciuda dimensiunilor reduse, însă are aroma aia și gradul ăla de exagerare care place tinerilor. Este așa… nu știu cum să spun, bogată în comparații. Poetică.

Alexandru Macedonski – Versuri

thumb-87924

Și poeziile din programa școlară sunt bune. Alexandru Macedonski are așa un loc special pentru mine. În poeziile lui nu găsești doar arta poetică, găsești și lecții de viață. În fond, ceea ce găsim în majoritatea cărților pe care le-am prezentat găsim și aici. Este vorba despre echilibru. Despre importanța verticalității și existenței coloanei vertebrale în viață. Totul se rezumă la asta. (Din câte îmi amintesc în poezia Emirul este redată cel mai bine această idee).

Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

ultima-noapte-de-dragoste-intaia-noapte-de-razboi_1_fullsize

Ce roman mai interesant pentru adolescenți dacă nu unul cu un astfel de titlu? 🙂 Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a lui Camil Petrescu ne poartă prin niște povești și intrigi încurcate și interesant de urmărit, iar ca bonus întreaga călătorie o petrecem alături de un paranoic obsesiv care supra-analizează totul și, din moment ce întreaga carte are o perspectivă subiectivă, nu vom ști niciodată întregul adevăr, decât pe cel al lui Ștefan Gheorghidiu. Pe lângă detaliile de război ceea ce probabil o să capteze atenția tuturor, va fi cu siguranță Ella. Frumoasa studentă la litere cu care Ștefan era căsătorit de un an și jumătate când a început totul (îmi sună cunoscută treaba 🙂  – pentru cei ce știu). Cartea bună, acțiunea spectaculoasă și stilul de scriere ușurel. Spor la citit.

Termin aici cu recomandările. Mai sunt cărți bune însă pe acestea trebuie să le citiți. Pentru voi, nu pentru ceilalți. Citiți-le pentru voi și atât, nu o să vă pară rău.

Spor la citit și nu vă luați după ceilalți. Judecați o carte doar după conținut 😉

Anunțuri

25 de gânduri despre &8222;13 cărți mișto din programa școlară&8221;

  1. Le-am citit pe toate cele enumerate de tine. Când a apărut „Cel mai iubit dintre pământeni”,am dat pe cele trei volume 200 de lei, prețul de vânzare fiind de vreo 50, dacă-mi amintesc bine. Era foarte greu să găsești în librărie capodopere fără să dai șpagă. Cred că cititul e ca și mâncatul,dacă ai prea multă mâncare nu-ți mai este foame,dar dacă nu ai ce mânca…

    Apreciat de 2 persoane

    • Sa stii ca ai dreptate la treaba asta cu cititul. Eu nu mi-am pus niciodata problema platii cartilor. De cele mai multe ori parintii imi aduceau carti si nu tineam neaparat sa stiu cat au costat.
      Dar mai e o chestie cu foame asta. Pofta vine mancand… daca nu citesti nu are cum sa iti placa cartea.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Eu sunt inca o eleva si aveam o idee preconceputa despre citit. Cred ca, in clasa a 9-a, aveam mai putin de treizeci de carti citite cap coada. Ca toti adolescentii, nu citeam, iar toti profesorii de romana pe care ii avusesem inainte, au incercat sa ne convintga sa citim, dar n-au reusit. Ne-am convins toti singuri.
    N-am avut net o saptamana si n-aveam ce sa fac, asa ca am citit trei carti, printre care si primul volum din Harry Potter si de acolo a inceput totul. Dupa nu ma mai puteam abtine si de atunci car cu mine o carte peste tot, indiferent ca am timp de ea sau nu, sa fie acolo. Colegii mei veneau la mine si ma intrebau ce citesc, se uitau la coperta, ma intrebau despre ce e vorba, despre autor, iar dupa, incet, incet, au inceput sa ma intrebe ce carti as putea sa le aduc. 🙂 In doi de cand citesc, am facut, fara sa-mi dau seama, prin propriul exemplu, 30 de persoane sa citeasca. Iar in ultimii doi ani am dat de atatia copii care citesc, incat ma mira ca inca se mai zice ca nu se citeste. De parca inainte citea toata lumea!
    Din ceea ce ai enumerat acolo, eu am facut la scoala foarte putine pana acum, iar pe unele le-am citit pentru ca mi-am dorit eu. Am facut Ultima noapte, Enigma Otiliei (foarte superba) si Maitreyi. Probabil o sa facem Iona, Morometii si Nunta in cer, dar n-am ajuns acolo.
    Eu, de exemplu, am adorat Ion si cred ca am citit vreo cinci romane de la Liviu Rebreanu, printre care si Padurea spanzuratilor, doar pentru ca am descoperit Ion. :))
    Am citit si Romanul adolescentului miop si tin minte ca m-a ajutat sa trec peste o perioada foarte urata din timpul scolii. Daca Eliade avea probleme cu matematica, si el era un geniu, inseamna ca nu e nimic anormal la mine. :)))

    Apreciat de 2 persoane

    • 🙂 Tu, draga mea, esti un caz special si foarte fericit. Eu m-am referit in mare la cei care nu citesc. Colegii mei nu citeau. Pofta vine mancand. Eu am inceput sa citesc tot in liceu, tot in clasa a 9 a, de ce? pentru ca am mancat atata bataie incat am citit prima carte cap coada de frica, apoi nu m-am mai putut lasa. Cartile mi-au schimbat viata, si au facut-o in bine. Probabil acum as fi fost la o facultate care sa ma transforme intr-un corporatist nenorocit pregatit sa fac bani, in schimb sunt student la litere (printre altele) si pregatit sa fiu muritor de foame. Ideea este alta, ma incanta atat de mult sa vad tineri care citesc incat parca tremur sa ii strang in brate. i absoluta dreptate, nici inainte nu se citea, dar parca acum cei ce citesc sunt mai porniti ca niciodata sa adune acoliti. Si avem toatemijloacele sa facem asta. Tu ai 30 de oameni pe care i-ai ajutat si 30 de vieti pe care le-ai schimbat cu care sa te lauzi, noi, astia de rand, avem mai putini, dar luptam sa fie mai multi. Ma straduiesc si incerc sa fac si eu ce pot, si sper ca poate am convins pe cineva sa citeasca cartile astea.

      Apreciat de 2 persoane

  3. Și câți copilași am văzut că se plâng că au de citit cărțile sus-menționate, pentru că nu le înțeleg scopul. Am auzit mulți care și-ar fi dorit să citească Cele 50 de umbre ale lui Grey sau Iubire periculoasă (de pe Wattpad, am auzit că e în curs de publicare) în loc să citească Ion sau Moromeții, ceea ce mi se pare mai mult decât trist.
    Mie mi-au plăcut toate, în special Baltagul, pe care nu l-ai menționat aici, dar care m-a prins de la prima pagină, și Enigma Otiliei, în ciuda finalului nefericit al cuplului Felix-Otilia. Nu pot să spun că mi-a plăcut Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, dar am citit-o de curiozitate. Iar Iona mi s-a părut genială.
    Eu una am iubit cărțile de mică, le devoram, dar am avut și norocul să mă nasc într-o familie de foști profesori, deci am fost mereu înconjurată de cărți. Totuși, dacă stau și mă uit în jur, la cei mai mici decât mine, mi se pare că-i văd citind mult mai mult decât ar fi citit cei de vârsta mea la vârsta lor (problema e calitatea scrierilor).

    Apreciat de 1 persoană

    • Sa stii ca ai dreptate. Conteaza si ce citesti. Cartile astea te formeaza, pe cand cartile gen 50 de umbre sunt o porcarie din care tot ce inveti este cat de misto poti sa ajungi daca ai o copilarie traumatizanta. Nu am mentionat Baltagul, dar o sa revin cu partea a II a unde o sa pun si Mara, si La medeleni, Moara cu noroc, Domnul Goe si altele de genul. In principiu in acest post am vrut sa cuprind mai mult cartile care au aplicabilitate in viata reala. Care te invata despre morala, conduita si existenta, dar desigur ca mai exista o gramada de alte carti bune. In mare, cred ca 99% din cartile din programa scolara sunt bune. A naibii de bune, mai ales daca le citesti atunci cand trebuie pot fi de-a dreptul fascinante.
      Ai avut noroc, eu m-am apucat tarziu de citit, am pierdut timp pretios, dar din timpul care mi-a mai ramas nu am irosit nicio secuna. Fiecare carte se aseaza sub noi si ne ridica deasupra celorlalti. Sa speram ca vom reusi cu timpul sa convingem cat mai multi tineri sa citeasca.

      Apreciază

  4. Recunosc, mie nu mi-au placut cartile care ni s-au predat la scoala, singura carte care mi-a placut a fost Iona, eu am crescut cu Stephen King, James Patterson, John Saul, Arthur Conan Doyle etc, dar cred ca o sa ii citesc si pe romani

    Apreciat de 1 persoană

    • Merita cititi. De multe ori se intampla sa nu iti permiti sa iti placa o carte. Daca ai pune o eticheta peste numele autorului si ai citit cartea fara sa stii de cine e scrisa, sunt sanse sa iti dai seama ca nu sunt diferenta asa de mari intre scriitorii romani si cei universali. E totusi o amprenta distinctiva, dar cartile sunt bune. Mai ales cele pe care le-am prezentat aici. Daca te apuci candva de romani, ai incredere, sunt toate sansele sa iti si placa.

      Apreciază

  5. ” Cel mai iubit dintre pamanteni” este si in prezent cartea mea preferata. O citisem intr-o vara inainte sa aflu ca e in programa școlară (asta am aflat prin clasa a 12a cand mi-am pus la punct treburile cu Bac-ul). M-a uimit atat cartea in sine cat si faptul ca intr-o săptămână am citit toate cele 3 volume, uitând de foame si sete :)) (cum se spune)

    Apreciat de 1 persoană

  6. Hei, datorită acestui articol mi-am adus aminte și eu de cărțile pe care le detestam în liceu.

    Să știi că ”Ion” de Liviu Rebreanu mi-a displăcut și mie la fel de mult. Nu că aș avea ceva împotriva autorului, dar povestea în sine și prin tot ce a trecut Ana e de neconceput pentru mine. Cu toate acestea, romanul e unul dintre cel mai obiectiv și realist al literaturii române.

    Și cu ”Pădurea spânzuraților” am avut ceva, mai ales cu primele scene din carte, care mă tot ”bântuiau” și cred că din acest motiv l-am clasat după ”Ion” ca fiind al doilea roman pe care nu știu dacă aș mai vrea vreodată să le recitesc.

    În rest, unele cărți de mai sus, le recitesc acum, adică după o perioadă destul de îndelungată și unele dintre ele îmi sunt foarte pe plac, ceea ce nu putea spune așa ceva prin liceu. Eu am avut o profă de română minunată, mereu ne provoca la citit, știa cum să ne ațâțe și era foarte bine, altfel nu cred că citeam majoritatea cărților pe care le-am avut în programul școlar.

    Apreciat de 1 persoană

    • E adevarat. Unii profesori chiar au darul sa te faca sa iubesti lectura. 90% tine de o influenta din partea unui profesot care fie iti e profesor fie mentor, iar restul de 10% tine de gust si de individualitatea fiecaruia, asa cum s-a intamplat si cu Ion in cazul nostru. E o chestie pe care fie o ai fie nu. Nu trebuie sa dam vina doar pe profesori, de exemplu eu m-am apucat de citit fiind influentat de alte persoane, dar desigur ca profesorii au cea mai mare contributie.
      Poate o sa faci si tu un post cu cartile din scoala care ti-au placut. 🙂 Poate convingi si tu la randul tau alte persoane ca toate acele carti nu sunt chiar asa de naspa.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s