E ușor să mă rănești – Recenzie

Cop E USOR SA TE RANESC.cdr

Autor: Tammara Webber

Titlu original: Breakable

Anul apariției: 2014

Citate: E ușor să mă rănești

Editura: Epica

Nota: 5/5

SYNOPSIS:

Se simțea singur și își pierduse calea. 

Apoi, a găsit-o pe ea. 

Și viitorul i s-a părut mai nesigur ca niciodată. 

În copilărie, Landon Lucas Maxfield credea că are o viața perfectă și se aștepta la un viitor EXTRAORDINAR… până când o tragedie i-a zdruncinat familia și, astfel, a ajuns să pună la îndoială toate lucrurile în care CREZUSE PÂNĂ ATUNCI. 

Tot ceea ce voia era să lase trecutul în urmă. Când a întâlnit-o pe Jacqueline Wallace, dorința de a fi el tot ceea ce ea ar fi avut nevoie a prins contur ATÂT DE UȘOR… 

Atât de ușor cât poate un om care a aflat pe pielea lui că sufletul poate fi RĂNIT cu ușurință și că toate speranțele pe care le-a avut vreodată se pot risipi CÂT AI CLIPI.

După ce primul volum al duologiei Tammarei Webber (E ușor să te iubesc) m-a impresionat destul de mult, am trecut la volumul doi imediat, fără nicio pauză între, de parcă ar fi fost aceeași carte.

Am fost puțin dezamăgit când mi-am dat seama că volumul doi este de fapt aceeași carte doar că evenimentele sunt narate din perspectiva lui Landon Lucas Maxfield, însă mi-a trecut imediat ce mi-am dat seama că această carte este de un milion de ori mai bună decât prima.

Structura cărții este oarecum inedită și construită special pentru a ține în suspans și a nu plictisi cititorul. Având în vedere că povestea lui Lucas și a lui  Jacqueline este deja cunoscută, autoarea a inserat și câteva elemente de noutate. Doi în unu, cred că așa se poate explica cel mai bine acest roman deoarece avem parte de două povești. Fiecare capitol este împărțit în două, jumătate avem parte de povestea lui Landon- adolescentul nevoit să treacă peste moartea tragică a mamei lui și care se refugiază în tot ceea ce îi poate aduce puțină alinare, și Lucas – studentul îndrăgostit care face orice pentru a se apropia de încântătoarea Jacqueline.

Personal am preferat să citesc puțin aiurea cartea. Am început prin a citit doar jumătățile de capitol care vorbeau despre Landon iar când le-am terminat am trecut la capitolele care narau povestea lui Lucas. Am ales să fac acest lucru ca să mă prind mai bine în poveste. Am încercat ca primele câteva capitole să le citesc integral dar mi-am dat seama că de fiecare dată când trec de la o perspectiva temporală la alta eu îmi doresc de fapt să rămân și să aflu ce se întâmplă în cea pe care tocmai am citit-o.

Citind astfel am reușit și să îmi construiesc o schemă și să trasez o paralelă între protagonist în adolescență și protagonist în timpul facultății în ipostaza de îndrăgostit.

Landon

În această parte a cărții aflăm cam tot ce se poate afla despre trecutul tumultuos al lui Lucas, care ne-a intrigat atât de mult în primul volum. După ce mama lui moare, el și tatăl său se mută în casa bunicului de pe țărm unde se ocupă cu pescuitul. Aici el se confruntă cu toate problemele adolescenților normali însă el nefiind un adolescent normal modul său de a reacționa la ele se schimbă. Avem parte de bătăi între colegi, de iubiri de liceu, de prietenii pe viață și altele.

Cel mai interesant mi s-a părut a fi consumul de droguri, tatuajele și piercing-urile. Avea toate motivele să facă toate astea și le-a făcut fără să ezite, stabilizându-l și echilibrându-l într-un anume fel. Primul caz în care sunt de acord că drogurile l-au ținut pe linia de plutire și nu sub ea.

Despre personajele din această partea a poveștii pot spune că au fost interesante, intrigante și ale naibii de perfecte, fiecare cu rolul și contribuția lui în construirea caracterului lui Lucas. Bunicul lui Landon, deși prezent destul de puțin în carte, a fost de departe preferatul meu. Umor combinat cu acea înțelepciune marca „like a fucking wise” au fost un deliciu.

Lucas

Așa cum am spus deja, această parte ne prezintă povestea variantei adulte a lui Landon care se recomandă ca fiind Lucas. În principiu este aceeași poveste ca și în primul volum însă stilul este altfel. Intensitatea trăirilor e mai mare. Emoțiile sunt redate mai bine și mai profund. Totul atinge un alt nivel iar făcând o comparație pot spune că Jacqline în nararea ei a fost puțin superficială, pe când Lucas a fost de departe mai artistic, mai expresiv și mai credibil.

Are personajul ăsta o luptă interioară care te atrage și care te face să amețești puțin, doar că în sensul bun. A fost o plăcere să îi citesc gândurile, percepțiile, părerile și povestea per ansamblu, iar discrepanța dintre el adolescent și el, cel de acum, a fost asa, ca un duș rece. El s-a maturizat, însă e puțin mai moale, nu e nici pe departe băiatul rău pe care îl crede Jacqline, e mai degrabă o aparență construită cu ani în urmă care totuși persistă.

Per ansamblu cartea a fost incredibil de bună. Nu vreau să jignesc autoarea, însă s-a descurcat mai bine la a fi băiat decât la a fi o fată. A fost o carte superbă care merita 5 stele din 5 și eu i le-am dat pe toate.
Dacă aveți ocazia să o citiți, aveți încredere în mine, merită.

Dacă ați citit-o deja, știți despre ce vorbesc 😉 🙂

Spor la citit și numai bine!

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;E ușor să mă rănești – Recenzie&8221;

    • Nu stiu daca ar trebui sa recitesti prima carte, in mare se reiau lucrurile si sunt convins ca o sa iti amintesti ce s-a intamplat in primul volum.
      Multumesc 🙂 Spor la citit, si mobilizeaza-te repede. E duminica, daca ai cartea te poti apuca chiar astazi, sunt sanse sa o termini pana in seara. 😉

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s