Daneza – Recenzie

12524262_827979754014365_8539230477365407154_n

Autor: David Ebershoff

Titlu original: The Danish Girl

Anul apariției: 2015

Citate: Daneza

Editura: RAO

Nota: 5/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

SINOPSIS

Totul începe cu o întrebare, o simplă favoare cerută de o soţie, artista daneză Gerda Wagener, soţului ei, Einar Wegener, în timp ce ea îi face portretul în atelierul lor – scenă a unei transformări pe care niciunul din ei n-o poate anticipa. Îmbinând realitatea cu ficţiunea într-o viziune romantică originală, Daneză schiţează elocvent o intimitate unică ce defineşte viaţa fiecărui cuplu şi remarcabila poveste a transformării lui Einar în Lili Elbe, una dintre primele transsexuale, dar şi femeie sfâşiată între loialitatea faţă de mariaj şi propriile ambiţii şi dorinţe.

O carte fascinantă, surprinzătoare şi remarcant de remarcabilă. Am fost nerăbdător să citesc cartea asta încă de când am aflat de la colegii mei super vorbăreţi că filmul a luat un oscar (nu știu și pentru ce, dar l-a luat 🙂 ), dar momentul în care m-am decis cu adevărat să pun mâna pe ea a fost acela în care am citit câteva recenzii. Nu îmi venea să cred că cineva chiar a avut curajul să abordeze un asemenea concept şi că îi şi ieşise.

Pentru o prima carte, David Ebershoff a făcut o treaba excelenţă. A avut nevoie de curaj şi pricepere pentru a trata un asemenea subiect extrem de controversat chiar şi astăzi, la aproximativ 100 de ani de la prima intervenţie de schimbare a sexului.

În Daneza totul este echilibrat. Personajele şi acţiunea sunt diafane şi redate cu măiestrie, conturate cu atenţie, nu neapărat cu precizie, ci mai mult cu o afinitate sporită pentru detalii. Acţiunea cărţii se învârte în jurul acestui băiat slăbănog, neînţeles, timid, care a avut o copilărie grea, pe nume Einar Wegener, dar şi în jurul soţiei sale, Greta Waud, o americancă înţepată, independentă şi puternică, cu tupeu şi atitudine cât să compenseze lipsa acestor calităţi din partea soţului ei. Ambele caractere sunt inspirate din persoane reale şi chiar cartea în sine are la bază o documentare asupra acestor evenimente, însă la un moment dat povestea originalăse estompează fiind acoperită de un val subţire de ficţiune care însă nu îi ia cărţi din veridicitate. Fiecare personaj are propriul lui trecut despre care aflăm treptat în scurte povestioare inserate printre alte scurte povestioare care ne spun despre viaţa lor ca soţ şi soţie.

David Ebershoff a avut talentul ăsta de a scrie o carte despre căsnicie în care prezintă, mai pe ocolite, mai pe direct, ce presupune în realitate o astfel de relaţie.

Aparent, toate schimbările pleacă de la Greta – mereu neschimbata Greta- care îi cere într-o zi soţului ei să se îmbrace cu dresuri, rochie şi pantofi cu toc pentru a o ajuta să termine un portret. Deşi amândoi sunt artişti, lucru care îi aseamănă, ceea ce pictează fiecare este clar diferit. Greta este pragmatică, exactă şi clară în portretele ei, pe când Einar este mai întunecat, mai libertin în peisajele sale. Transmite mai multă emoţie prin încercările lui repetate de a reda mlaştina în care s-a născut, în cât mai multe unghiuri. Compoziţiile cromatice ale celor doi parcă redau intensitatea trăirilor. Pe măsură ce lucrurile se schimbă în carte observăm că şi picturile lor capătă alte sensuri, alte valuri de culori le invadează pânza.

Treptat, Einar se metamorfozează din ce în ce mai des în Lili, un alterego al acestui personaj cu o soarta nefericită, iar ceea ce mi s-a părut, din nou, fascinant de urmărit în tehnica acestui autor a fost această schimbare din Lili în Einar şi invers. Ne-a lăsat să ştim că este vorba desprea acelaşi trup, dar tehnica impecabilă ne-a arătat că în mod clar era vorba despre două persoane diferite. Einar era bolnav şi trist, parcă prevestindu-şi moartea timpurie, pe când Lili parcă înflorea, devenea mai feminină la fiecare vizită. În momentul în care Einar a încetat să mai existe, amintirile îl înfăţişau că pe ceva ce nici măcar nu a existat, ceva ce a fost acolo doar petru a îndeplini un scop şi pentru a pregăti lumea pentru Lili, doar pentru a crea o lume perfectă pentru ea. Au fost multe situaţii în care eu, dacă aş fi fost în locul autorului, nu aş fi ştiut cum anume să mă raportez la aceste personaj, însă pot spune cu siguranţă că nu cred că autorul a spus vreo dată „el” în loc de „ea” şi invers. Am convingerea asta.

Nu doar viaţa lui Einar şi Lili m-a impresionat în această carte. Greta este ea însăşi un exemplu de curaj, determinare şi hotărâre, pe care te-ai fi aşteptat mai degrabă să le găseşti la fratele ei geamăn, Carlisle, decât la ea, deşi, în fapt, cei doi seamănă destul de mult. E întruchiparea femeii care ştie ce vrea şi umblă după idealuri. Ea este, în cea mai mare parte, creatoarea lui Lili. Şi-a îndemnat soţul să poarte rochii nu dintr-un impuls egoist, sau pentru că nu ştia ce altceva să facă, l-a încurajat pentru că ştia că asta era ceea ce el îşi doarea cu adevărat, şi de asemenea ştia că relaţia de căsnicie presupune sacrificiul acesta. Lili nu ar fiexistat fără Greta şi Greta nu ar fi existat fără Lili. Greta a ajuns cunoscută în lumea artei datorită tablourilor cu Lili, iar Einar a devenit Lili datorită îndemnelor şi încurajărilor soţiei sale, astfel între personaje se leagă o relaţie de interdependenţă puţin încâlcită dar frumos construită.

Am citit la un moment dat pe copertă, dacă nu mă înşe, o secvenţă care spunea, cu alte cuvinte, că este un subiect greu de tratat fără să cazi în vulgaritate. Ei bine, nici măcar un paragraf din cartea asta nu a fost vulgar. Scriitura este de un stil aparte, rafinat şi stilat. Nimic indecent şi nimic nelalocul lui- tulburător, nu a avut loc între paginile acestea. Lumea lui Einar, Lili şi Greta este construită cu măiestrie şi migală de autorul care, a reuşit fără precedent, să surprindă esenţa acestui concept încă nou şi încă prea puţin explorat în universul literaturii. Unii probabil or să mă contrazică aici, și îi înțeleg erfect dacă vor să facă asta, pentru că întradevăr a existat un moment în care ceva s-a întâmplat. Cei care au citit cartea probabil știu despre ce vorbesc. Este acel moment când Einar a schimbat pur și simplu perdeau camerei cu fotoliu. Nu o să dau mai multe detalii, aceasta a fost doar așa, ca o paranteză pentru cei ce au citit deja. Și cum spuneam, eu rămân la părerea mea, o accept și pe a celorlalți, dar în esență eu cred că în acea secvență nu a fost nimic murdar, nimic vulgar și așa mai departe. Pentru mine a reprezentat un semn, o acțiune menită să ne arate că nu mai e cale de întaorcere. Ceva ce a prevestit clar și tare venirea lui Lili.

Finalul a fost cel care m-a lăsat puţin în ceaţă. Simt că nu l-am înţeles pe deplin, ştiu că a mai fost ceva acolo ce nu am observat, ceva ce a trecut pe lângă mine. Un simbol, orice. Poate o legătură simetrică cu începutul cărţii pe care eu nu am sesizat-o sau altceva, ceva mai mare. Nu ştiu, dar ştiu că finalul era mai mult decât am văzut eu. (Daca ați citit cartea să îmi spuneți și mie care e treaba cu finalul)

Una peste alta, romanul a fost răvăşitor. Iese în evidenţă prin eleganța scriiturii şi, aşa cum scrie şi pe spatele cărţii, este „Sfâşietor, imposibil de uitat… un triumf total”. Întradevăr, unul dintre cele mai bune romane pe care le-am citit în ultima vreme şi, posibil, cel mai bun roman pe care l-am citit în 2016. Mai este timp, de fel sunt oprimist, dar încă nu cred că o să mai găsesc o astfel de carte, nu prea curând cel puţin.

Din partea mea merită toate stelele din lume, iar critica pur şi simplu nu îşi are rostul. Oricine spune că această carte a avut cusur se înşeală amarnic sau caută doar a atrage atenţia asupra lui criticând ceva, ce în mod clar, nu are defecte suficient de mari încât să merite mentionate.

Vă recomand cartea din toata inima.

Daca ați citit-o ce spuneți? V-a placut?

Până ne recitim, spor la citit. 🙂

Reclame

18 gânduri despre &8222;Daneza – Recenzie&8221;

      • 1. nu am folosit cuvantul cu sensul de „se pare ca”. Am folosit cuvantul romanesc care conform dex-ului online inseamna : Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată.
        2. mersi de articol. Daca o sa ma intereseze o sa il citesc, dar deocamdata nu ma tenteaza.

        Apreciază

      • Ma indoiesc ca sensul la care faci referire se potriveste in context.

        Din moment ce nu ai avut niciun contact cu articolul, nu poti stii daca te-ar interesa sau nu. In acest moment numai subiectul ar putea fi sau nu interesant pentru tine – si am crezut ca este, data fiind recenzia pe care ai scris-o.

        Apreciază

      • Da, asta am spus si eu – ca poti fi neinteresat numai de subiect, nu de articol – pentru ca nu ai avut niciun contact cu articolul, care sa-ti dai seama daca te intereseaza sau nu.

        In orice caz, dincolo de forma subiectului (schimbarea de sex), interesant este fondul subiectuluiȘ cautarea de sine, acceptarea de sine, gasirea/revendicarea dreptului de a fi, lectia de iubire pe care o inveti tu si ceilalti in cursul acestor experiente.

        Un subiect mereu interesant 🙂

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s