Nou în bibliotecă (aprilie)

Așa cum v-am obișnuit deja, la sfârșit de lună vă arăt cărțile pe care mi le-am adăugat bibliotecii mele.
În aprilie am reușit să strâng 13 cărți (cu noroc 🙂 ).

aaa

1. Primul volum din Buna vestire de Nicolae Breban

b

2. Primul volum din Fețele tăcerii de Augustin Buzura

13115380_1161668603885207_1493144840_n

3. Bărbații care urăsc femeile și femeile care îi iubesc de Dr. Susan Forward si Joan

13059708_1158106040908130_1600797483_n

*Carte primită de la Târgul cărții

4. Jurnalul pierdut al lui Don Juan  Continuă lectura

Anunțuri

O altă lume nouă (30.04.2016)

O altă lume nouă

de Ion Untaru

Ce ieftină paradă, ce scumpe bibelouri
Atârnă de ferestre când nu mai ai rulouri
Particule celeste în haine de tăgadă
Coboară în volute dar cine să le vadă
Când una câte una se schimbă-n energie
Scolasticii la care, vor face alergie

Acesta e canatul sub care se ascunde
Mulţimea de enigme în camerele scunde
Din care câte una când flutură la rampă Continuă lectura

Din reveriile domnului R. (29.04.2016)

   Din reveriile domnului R.

de Mihai Ursachi

Când singuraticul domn R. a ajuns
din întâmplare în chiar apropierea
domnişoarei sensibile N., el i-a spus:
„mă bucur că existaţi, domnişoară”.
La tăcerea mirată şi indignată a ei, a răspuns:
„aţi fi putut, mă gândesc, să nu existaţi”.
Dar imediat, încercând să repare greşeala, a spus,
şi de altfel aceasta-i era şi convingerea fermă
(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoială)
„vă felicit pentru faptul că existaţi, domnişoară”.
Înţelegând (prea târziu) că întrecuse măsura
şi devenise cam cordial, se corectă, cum urmează:
„vreau să spun, propriu-zis, că de fapt

Continuă lectura

Cronicari (28.04.2016)

Cronicari

 Urmuz

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
„Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu-
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă „Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”

Morală
Pelicanul sau babiţa.

illusion_by_nothorn

Aci sosi pe vremuri (27.04.2016)

Aci sosi pe vremuri

de Ion Pillat

La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
Nerăbdător bunicul pândise de la scară
Berlina legănată prin lanuri de secară.
Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină Continuă lectura

Amintirea (26.04.2016)

Amintirea

de Vasile Voiculescu

Cum s-a trecut, plăpândă, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îşi plânge strălucirea
Uitată-n colţul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini şi-a holbat privirea.
Perdelele lungi ţin calea către soare … Continuă lectura

Jurnalul pierdut al lui Don Juan – Recenzie

douglas-carlton-abra-jurnalul-pierdut-al-lui-don-ju-humanitas-2007-l-200785-299x299

Autor: Douglas Carlton Abrams

Titlu original: The lost diary of Don Juan

Citate: Jurnalul pierdut al lui Don Juan

Anul apariției: 2007

Editura: Humanitas

Colectia: Raftul Denisei

Nota: 5/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Descriere

Sunt vremuri tulburi în Sevilla Secolului de Aur. Pănă şi strălucirea bogăţiilor care împovărează corăbiile sosite din Lumea Nouă păleşte la umbra ameninţătoare a Inchiziţiei. Viaţa trăită în luxură şi moartea căutată înadins cu ascuţişul spadei sunt firele îngemănate din care se ţese destinul omenesc. În ceaţa înşelătoare a acestui ev decadent se naşte Juan Tenorio, copil din flori părăsit în hambarul unei mănăstiri. Maicile îl cresc în taină, la adăpost de ochii lumii neiertătoare, şi de la ele învaţă să venereze femeia, piatra de temelie a creaţiei lui Dumnezeu. Nu-şi doreşte altceva decăt să ajungă preot, însă o dragoste interzisă îl sileşte să fugă în lume, să-şi găsească drumul. Destinul îi bate la uşă sub chipul maleficului marchiz de la Mota, de la care Juan deprinde rafinata artă a seducţiei. Dar, cănd o femeie cu păr unduitor şi ochi migdalaţi le tulbură sufletele amăndurora, viaţa devine un joc fără reguli. Patima dezlănţuită îl îndeamnă pe marchiz la trădare, iar Don Juan, îndrăgostit pentru prima oară în viaţă, e învinuit de păcatul capital al desfrânării şi azvârlit în tainiţele Inchiziţiei. Dumnezeirea îşi află lăcaşul în trupul femeii, iar plăcerea e la fel de sfântă precum suferinţa, le răspunde el torţionarilor. Îl va salva crezul statornic în iubire de ameninţarea morţii?
Un roman superb, despre tainele sufletului omenesc sfăşiat între iubire şi dorinţă.”

Un roman extraordinar din cauza căruia m-am trezit în imposibilitatea de a găsi cuvintele potrivite cu care să încep această recenzie. Ca o mică comparaţie, ca să vă arăt cât de specială este această carte, o să vă spun că mi-a plăcut de 100 de ori mai mult decât Academia Vampirilor… iar cine urmăreşte blogul de ceva timp sau mă ştie de pe fb, ştie şi că eu sunt super disperat după seria aia.

Revenind la Jurnalul pierdut al lui Don Juan o să vă spun câte ceva despre acţiunea cărţii. În Sevilla (oraș din Spania) din a doua jumătate a secolului XVI îl găsim pe Juan. Toată lumea îl ştie pe Juan (care, pentru aia care nu au auzit până acum de el, se citeşte „Huan”) celebrul seducător. Subiectul central al atât de multor mituri. Un personaj emblematic pentru istoria mitică a Spaniei.

Ei bine, acum că am clarificat şi ne-am asigurat că toată lumea ştie cine e Juan Continuă lectura