Amurg – Recenzie

amurg_1_fullsize

Autor: Stephenie Meyer

Titlu original: Twilight

Citate: Amurg

Anul apariției: 2013

Editura: Rao

Nota: 4/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Atenţie! După părerea mea descrierile de pe copertă sunt făcute cam aiurea şi dau foarte multe spoilere. Dacă nu vreti să știți prea multe despre ceea ce urmează să se întâmple în carte vă recomand să săriți peste partea aceasta.

Descriere

Partea I

Când Isabella Swan alege să locuiască împreună cu tatăl său, Charlie, în orăşelul Forks din Washington, nu se aştepta să devină centrul atenţiei la nouă ei şcoală. Înconjurată de priviri curioase şi noi prieteni, Bella este atrasă de misteriosul Edward Cullen, însă reacţia acestuia iniţială de repulsie faţă de ea o contrariază. După ce Edward îi salvează viaţa în mod inexplicabil, oprind cu mâinile goale o dubă care ar fi strivit-o, Bella începe să îşi pună întrebări cu privire la adevărata lui natură. Un prieten de familie, Jacob Black, îi povesteşte legenda tribului său, indicându-i că membrii familiei Cullen sunt vampiri care au ales să se hrănească cu sângele animalelor în loc de cel a oamenilor. În cele din urmă, Edward recunoaşte adevărul, renunţând să o mai ţină la distanţă pe Bella.

Partea a II a

Bella este prezentată familiei Cullen, aflând mai multe despre trecutul vampirilor, iar Edward se luptă cu tentația pe care o simte în prezenţa ei. După ce Billy Black, tatăl lui Jacob, o avertizează să stea departe de „cei reci”, Edward o duce pe Bella să asiste la un meci de baseball în familie. Partida este întreruptă de o ceată de vampiri nomazi, iar unul dintre aceştia (James) devine obsedat de vânarea tinerei. În ciuda încercărilor familiei Cullen de a o proteja şi ascunde pe Bella, James reuşeşte să o atragă într-o capcană şi să o atace. Edward îl înfruntă, salvându-i încă o dată viaţa iubitei sale.

Ştiu că am trecut de multă vreme de vârsta de 14 ani, dar cuvintele nu au indicaţie de vârstă :). Am citit Amurg într-o zi. Primul volum al seriei mi-a plăcut, o carte bunicică. Nu e ceva ce trebuie să citeşti, dar trebuie.

Acum să vă explic. Multă vreme cartea asta a fost super vândută şi super citită şi tuturor părea că le placă enorm de mult. Mai este şi varianta a doua în care unii nici nu ştiau că există cartea, dar totuşi ştiau de Amurg pentru că au văzut filmul. Oricum ar fi, adolescenţii de pe tot întinsul Europei, Ameriici şi puţin al Asiei (să fim serios, n-au aia din Africa chef de cărţi de genul și Australia e cam mică să îmi pese de ea) au auzit despre Edward şi Bella. Sunt un fel de laitmotiv al adolescenţei. Un simbol al dragostei adolescentine din toată lumea.

Povestea în sine o are în centru pe Bella. O tipă semi-deprimată care nu îţi da nicio secundă impresia că ar zâmbi sau ceva de genul. O adolescentă obişnuită de vreo 17 ani care nu are altceva de făcut decât să se gândească cât de nasoală e viaţă ei. Niciun plan de viitor, nimic. Doar consumă aer de pomană. Tipa asta nefericită devine şi mai nefericită atunci când trebuie să se mute cu taică-su în Forks. Un oraş aflat la naiba-n praznic unde nu vezi soarele cu săptămânile şi unde sunetul ploii se transformă în vecinul cu bormaşina de la un timp (şi mai vrem să nu fie fata deprimată). Aici ea e centrul universului. La noua ei şcoală e super populară dintr-o dată, nu că i-ar pasă ei tare mult, dar e populară. Toţi o combină, toţi se dau la ea, că doar na, e fata nouă şi nu ştie trecutul şi întâmplările ruşinoase ale niciunuia.

În continuare îl avem pe Edward. Alt deprimat care îţi dă senzaţia că suferă de o malarie incurabilă care-l face să sufere 24 din 24. Când citeam îmi imaginam un tip cu faţa crispată mai tot timpul şi cu ochii larg deschişi de parcă… ce să mai… exact ca un om pe care îl dor toate dar nu urlă.

Totuşi carte mi-a plăcut foarte mult. Nu ştiu exact de ce. În principiu povestea a fost bună. Puţin clişeică, dar am înclinat mai mult spre ideea că povestea a fost originală la vremea ei şi că abia apoi a apărut nebunia asta cu tipa nouă şi băiatul mişto pe care îl vor toate fetele. Tipa simplă şi ştearsă fără nimic special în afară de hainele nasoale şi o afinitate ridicată pentru accidente (şi când spun asta mă refer la un magnet care atrage tot ce e periculos în jur, pe cuvânt), tipul care o salvează mereu, etc… Oarecum cliseic, dar aşa cum am spus, merg pe principiul că ideea a fost una originală la vremea ei şi că abia apoi a venit avalanşa cu cărţi pe aceeaşi temă. O privesc ca pe un clasic copiat mai bine sau mai prost în alte zeci de cărţi existente, deşi nu bag mâna în foc.

Nu a fost excelentă, dar a fost grozav de plăcut de citit. Stilul de scriere este unul foarte lejer. Cartea este una comercială, asta-i clar, se vede de departe, dar nu cred că am o problema cu asta. A fost foarte uşoară, sincer vorbesc. S-a citit extrem de repede.

Una peste alta cartea merită toate cele 4 steluţe pe care i le-am dat. Nu sunt trase de păr şi nici nu sunt întinse ca să ocupe cât mai mult spaţiu. Sunt 4 stele normale. Poate că ar fi fost trei steluţe, dar apoi m-am gândit la tot ce s-a întâmplat şi mi-am dat seama cât de frumos este conceptul ăsta. Privind în perspectivă evenimentele din carte mi-am zis „wow, asta e mai mult decât atât”. Este ceva atât de real în povestea asta SF cu vampiri şi toate cele. Este vorba despre cum ea îl acceptă pe el, şi despre cum ei o acceptă pe ea. O frumoasă lecţie despre acceptare şi depășirea diferenţelor, şi nu mă refer neapărat la Bella, pentru că la cât de mişto pare tipul ăsta Edward în carte îmi închipui că nu-i chiar aşa greu să stai pe lângă el, mă refer mai mult la cum familia lui Edward a acceptat-o pe ea din moment ce natura îi deosebeşte. Să accepţi pe cineva lângă tine, în ciuda incompatibilității tale totale cu acea persoană, doar pentru că cineva la care ţii este ataşat de ea mi se pare ceva ce trebuie notat şi luat în considerare.

În altă ordine de idei, iar ne-am lungit cu povestitul. Cartea a fost bună. Diferă de film, foarte mult chiar (doar ca să ştiţi, în carte nu e nicio ceapă de aur) iar asta constituie unul dintre motivele pentru care trebuie să o citiţi. Să vedeţi că este mai mult decât atât.

*Ceva ce mi s-a părut total aiurea dar am uitat să menţionez iar acum nu mai ştiu unde să inserez chestia asta în textul de mai sus a fost faptul că ăştia făceau aceleaşi ore zi de zi şi că mergeau la şcoală de dimineaţă până pe la 5 după amiază sau cam aşa ceva. Adică serios. În nicio şcoală din lumea asta nu faci în fiecare zi biologie, sport şi trigonometrie şi ce mai fac ei acolo. Îmi pare că autoarea nu a mai trecut de multă vreme prin vreun liceu.

Vă recomand să citiţi cartea dacă nu aţi făcut-o deja (deşi mă îndoiesc că mai există oameni care să nu o fi citit).

Până ne recitim, spor la citit. 😉 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s