Robert Elekeș – despre scriitorii de expresie germană și poezia de astăzi

Astăzi (18.05.2016) la USV (Universitatea Ştefan Cel Mare Suceava) a avut loc un eveniment despre… ceva. Nu ştiu sigur ce a fost asta, dar vă asigur că cevaul ăla a fost wow, intens. Şi spun asta datorită unui invitat al facultăţii de Litere.

Vorbesc despre un anume Robert Elekeş de care nu am mai auzit până acum dar despre care mă găsesc bucuros să vă anunţ că mi-a făcut o impresie atât de bună încât o să vă tot enervez câteva săptămâni bune cu numele lui.

Din câte am înţeles eu aşa, printre rânduri de la ăia de șușoteau ei prin spate, omul e prof la o facultate de prin Braşov şi mai e şi poet, visul oricărei cenacliste-ochelariste de la Suceava. Tot de prin auzite am înţeles că a debutat cu un volum de poezii pe la 30 de ani numit „Aici îmi iau dinții-n spinare şi adio” (adică serios… doar numele volumului vinde… plus că are şi coperta mişto).

robert-elekes

*Pentru mai multe informaţii intraţi pe google şi căutaţi numele, că nu vă pică degetele.

În prima parte a întâlnirii Robert (alias Domnul Robert Elekeş pentru cei care se simt prea tineri) ne-a ţinut o prelegere foarte interesantă (Nu glumesc. Aş da oricând toţi profii mei de facultate pe tipul ăsta) despre literatura germană din România. Despre scriitorii de expresie germană şi despre cum este atât de greu să le oferi acestor oameni o identitate naţională/culturală.

Ne-a vorbit despre apogeul acestui tip de literatură, despre cum s-a manifestat în adevărata lui splendoare în timpul regimului comunist. A pomenit despre o realitate de hârtie, despre cum îngrădirea libertăţii de exprimare a regimului dictatorial i-a îndemnat pe poeţi să scrie real, să scrie autentic. Despre poezia care poate să aibă un impact violent asupra comunismului şi strategiile poetice optzeciste care, cumva, astăzi se reinventează şi se redescoperă, reintră în atenţia tinerilor poeţi.

A fost o nebunie. Nici nu mai apucam să notez toate ideile interesante. Nu ştiam dacă să stau să ascult şi să mă bucur de tot ce spune sau să scriu ca să nu uit nimic. În două semestre de cursuri nu am scris la fel de mult cât am scris astăzi la un eveniment la care am ajuns din greşeală. Şi asta doar în prima partea.

Dacă în timpul discursului am fost pregătit să mă însor cu el… în a doua parte a evenimentului (un workshop) deja îmi vindeam casa să îl sponsorizez să rămână măcar o săptămâna să-mi vorbească.

La workshop erau mai puţini spectatori, deja discuţia a căpătat o dimensiune mai intimă, îl simţeam mai implicat şi încercarea lui de a ne implica şi pe noi… ei bine… nu a rămas la stadiul de încercare. Exceptând o tipă de liceu care îşi tundea vârfurile arse cu o forfecuţă de unghii undeva în spate, toţi, dar cred că absolut toţi, au devorat efectiv ceea ce spunea. Realizez că eu laud un om acum de parcă mi-a promis o vacanţă în Dubai dacă fac asta, dar adevărul e că nici măcar nu am apucat să vorbesc cu el.

A fost o explozie de idei atât de nuanţate şi atât de fain exprimate şi explicate încât când ieşeau oamenii de acolo (acum merg pe presupunere) nici nu mai ştiau ce e cu ei. Eu unul am fost ameţit, copleşit şi cum mai vreţi voi să credeți că am fost.

Ne-a citit nişte poezii din diferite volume ale unor poeţi contemporani, ne-a explicat în limbaj de oameni încuiaţi ce înseamnă poezia (şi pe mine, sincer, lucrul acesta m-a ajutat din moment ce-s aşa analfabet la a înţelege anumite chestii care sună gen: „coroborând filozofic esenţialul teluric al acestei…”), după care ne-a îndemnat să scriem o poezie atunci, pe moment. A mea a fost cam schizofrenică ce-i drept (şi când mă gândesc că mi-a cerut să o citesc şi am ratat singura şansă de a-l impresiona şi de a mă lua la el acasă pe post de masă de pahare).

În drum spre curs am văzut-o pe Genica. 
Am vărsat cafea pe ea.
Ce zi frumoasă a fost…

(Merit puncte bonus pentru aluzia subtilă la masa de cafea care speram să devin :)) )

Revenind la evenimentul nostru… nu ştiu ce aş putea să vă mai spun de el. A fost copleşitor şi nu cred că mai are nevoie de alte descrieri pompoase sau mai ştiu eu ce.

Până ne recitim, spor la… căutat pe net.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s