Nou în bibliotecă (iulie & august)

Fiind ultima zi de vară mi-am amintit că ar cam trebui să vă spun ce cărți mi-am mai luat.

Pentru simplul motiv că nu am avut cine știe ce cărți să vă arăt în luna iulie m-am hotărât să fac un singur post atât pentru iulie cât și pentru august. Partea proastă e că nici în august nu am adunat prea multe așa că o să fie scurt, foarte scurt. Partea bună e că am citit foarte multe cărți și abia aștept să le fac recenzii. :))

Glumesc, sunt un leneș incurabil, dacă abia așteptam le scriam până acum. 🙂

 

Astea-s toate. Doar 7 cărți în două luni ceea ce nu e chiar atât de rău pentru că asta îmi dă timp să citesc cărțile pe care le am deja. Continuă lectura

Anunțuri

Despre iubire și alte lucruri fictive

E o întreagă filosofie aici. Dacă ai timp o priveşti rămâi uimit de cât de complexă e treaba. Percepţiile şi modul în care interpretăm lucrurile diferă în funcţie de fiecare persoană şi iubirea asta e ceva prea abstract pot eu concretiza.

Eşti atent? Bun. Gândeştete eu am petrecut mult timp analizând asta, dezbătând şi încercând -i mai reduc din abstractizare strict ca teorie dar nu am reuşit să ajung la o concluzie cât de cât mulţumitoare în cazul iubirii. Curios. Toate astea în condiţiile în care sunt tineri liceeni, adolescenţi sau chiar şi persoane mai mature care susţin înţeleg perfect subiectul şi este cel mai concret lucru din viaţă lor deşi nu s-au gândit nici măcar o zi la toate implicaţiile şi teoriile necesare pentru a defini conceptul de iubire, un concept care până la urmă denumește ceva infinit de abstract.

Iubirea nu o poţi atinge, nu o poţi vedea, atinge, miroşi şi aşa mai departe ceea ce înseamnă ai nevoie de un simt special doar pentru ea (cel puţin teoretic) ceea ce ar conduce inevitabil la o controversă privind simţurile şi o reforma a acestora punânduse pune problema adăugării unui nou simt care fie responsabil de capacitate oamenilor de a fi compatibili cu iubirea.

Apoi ar putea apărea ideea nu toţi au acest simț ceea ce l-ar face cu atât mai greu de definit şi de studiat. Prima întrebare ar fi: care sunt condiţiile pe care un individ trebuie le îndeplinească pentru a Continuă lectura

The Book Gif Tag

Alo! Bună. Vorbesc singur mai nou…

Dubiooooos.

Am „cerșit” și eu un tag de pe blogul lui Yuki. Trebuie să asociez niste gif-uri cu niște cărți pe care le-am citit. Dacă vreți să-l faceți să-mi spuneți în comentarii că vă las lista cu cărți la care trebuie să puneți gif-urile. 😉

1. Academia vampirilor

crazy-dance
2. E ușor să te iubesc

Continuă lectura

Marat – Recenzie

Autor: Natașa Alina Culea

CitateMarat

Anul apariției: 2015

Editura: ePublishers

Nota: 4/5

Carte primită pentru recenzie de la Natașa (alias – autoarea cărții bre)

Descriere

La Beijing, în anul 2000, cu câteva zile înainte de Crăciun, într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici – și viața lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate, destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în fața unei decizii ce îi răvășește sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci, atunci când, indiferent ce decizie ai lua, viața ta nu va mai cunoaște liniștea?

Marat, bărbatul misterios și frumos ca un demon, se transformă într-o obsesie seducătoare, iar Alina ajunge la marginea prăpastiei, pe care o îmbrățișează ca pe o ultimă speranță.

Romanul „Marat. Iubirea are spini” te cheamă într-o poveste de iubire incredibilă, care te va captiva prin inocența trăirilor conturate puternic și senzualitatea descrierilor erotice ale unei tinere fotografe care vrea să schimbe lumea.

Iubirea are spini.

Romanul scriitoarei Natașa Alina Culea este inspirat dintr-o poveste reală.

 

 

Pentru că altă soluţie nu am găsit o să recurg la gestul ăsta primitiv şi non-literar de a clarifica lucrurile. Din moment ce numele autoarei corespunde cu numele protagonistei o să ne luăm după logică (a mea, deci nu ştiu cât de mult sens o să aibă) şi o să ne raportăm (adică eu, dar am folosit „noi” că să vă simţiţi mai implicaţi în chestia asta) la pesonaj cu numele de Alina iar la autoare cu numele de Nataşa… fapt ce nu e chiar aşa de wow, din moment ce acesta este primul ei nume gen… Ştiţi voi… Nataşa Alina Culea. Nu? Ok.

Legendă:

Nataşa- super autoarea acestei cărţi

Alina- Personaj melodramatic cu serioase probleme în ceea ce priveşte cunoaşterea propriilor interese

Acum că ne-am lămurit ce şi cum să trecem la treabă.

Cartea aceasta este a doua cea mai bună carte scrisă de un autor român (nu vă spun care e prima pentru că încă n-am recenzie la ea :)) ) pe care eu am citit-o până în momentul de faţă.

O avem în pimul rând pe Alina, un personaj slăbuţ conturat şi care în prima fază mi-a dat impresia unei tipe naive plină până peste cap de frivolităţi şi mereu indecisă. În primele pagini o vedeam mereu capabilă să mă surprindă cu o decizie absurdă şi drastică pornită de la o chestiune cât se poate de banală cum ar fi îngheţata de căpşuni. Am făcut să sune de parcă mi-am schimbat părerea… din păcate nu. Am mai continuat aşa multe pagini fapt ce nu m-a deranjat chiar atât de tare şi o să vă explic și de ce. Continuă lectura

Cum să uiți o femeie – Recenzie

7453625

Autor: Dan Lungu

Anul apariției: 2009

Editura: Polirom

Nota: 4/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Descriere

Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Aşa s-ar putea defini, pe scurt, noul roman al lui Dan Lungu. Andi şi Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată şi locuiesc împreună de un an şi jumătate. Sînt tineri jurnalişti şi lucrează la acelaşi ziar dintr-un oraş de provincie, ea la pagina de mondenităţi, iar el la investigaţii. Deşi lucrurile între ei merg bine, într-o bună zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicaţii raţionale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. Viaţa lui se complică şi mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanţi şi cu sentimentul Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveştii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliţia, (auto) ironia şi umorul. Tulburător şi amuzant, înfiorat de nelinişti existenţiale şi cutreierat de psihologii accidentate, Cum uiţi o femeie este, în acelaşi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei şi recucerirea inocenţei, despre toleranţă, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu în ziua de azi.

Dan Lungu trebuie citit de urgenţă.” (Lire)

Dan Lungu şi-a făcut intrarea în literatura internaţională cu o proză copios-satirică de cea mai bună calitate.” (Wiener Zeitung)

În România se petrec schimbări îmbucurătoare şi din punct de vedere literar. Haosul productiv al ţării combinat cu rămăşiţele birocraţiei comuniste produc condiţiivpentru o literatură cu tente suprarealiste, dar şi pentru miniaturi subtile, pline de un umor adesea disperat. Proză lui Dan Lungu trebuie citită cu mare atenţie, căci se încadrează în domeniul marii literaturi.” (Die Furche)

Cine-l citeşte are senzaţia priveşte un foc de artificii. Inteligenţă sclipitoare, sagacitatea şi uneori maliţia dovedite în înţelegerea sufletului omenesc, şi lirismul sobru, viril sînt cuceritoare.” (Alex. Ştefănescu)

Aparţinînd aşa-numitei „generaţii a decreţeilor”, Dan Lungu e un prozator calm, profesionist şi matur, fără excesele şi teribilismele unora din colegii săi mai tineri.”(Paul Cernat)

„Avem, în persoana lui Dan Lungu, un scriitor captivant şi puternic. Lucrul e incontestabil.” (Cosmin Ciotloş)

După asemenea recomandări primite de la oameni grei ai literaturii am avut nişte aşteptări absurd de mari de la această carte, tocmai de aceea sunt puţin dezamăgitSperanţele şi așteptările sunt lucruri periculoase, până la urmă.

Cum uiţi o femeie este prima carte pe care am citit-o de la Dan Lungu şi asta abia după o lungă şi persistentă muncă de convingere cu mine însămi. A fost nevoie de multe recenzii citite, afişe, întâlniri cu autorul şi ameninţări de la prieteni facă citesc cartea asta. La cât de lăudată e aşteptam fie o Biblie a secolului nostru, dar din păcate nu este decât o carte care vorbeşte despre România noastră şi părţile putrede din podea pe care, evident, alegem călcăm, doar na, nu o scriem o carte despre cât de frumoasă şi mişto e România, doar am spus na, nu se vinde. Continuă lectura

Cronica unei desparțiri de Andreea Chiuaru- recenzie

 

IMG_20160818_193453

Înainte să încep vreau să vă mărturisesc că nu citesc de obicei romane de dragoste. Sunt sceptic în ce privește acest concept arhifolosit in literatura contemporană. Ceva din textele Andreei de pe blogul acesteia m-a intrigat îndeajuns ca să-i citesc cartea.

Publicată anul acesta, „Cronica unei despărțiri”,  după cum reiese din titlu, este povestirea sfârșitului unei relații dintre naratoarea fără nume și Alex.

Un rollercoaster emoțional, de la început până la sfârșit cartea abordează în principal iubirea dar, și mai important, descoperirea de sine și evoluția de la adolescență la maturitate.

Continuă lectura

Lună nouă (Amurg vol. II) – Recenzie

luna-noua-amurg-vol-2_1_fullsize

Autor: Stephenie Meyer

Titlu original: New Moon

Citate: Lună Nouă

Anul apariției: 2008

Editura: Rao

Nota: 4/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Descriere

Pentru Bella Swan un singur lucru este mult mai important decât însăşi viaţă ei: Edward Cullen. Dar a fi îndrăgostită de un vampir este chiar mai periculos decât ar putea ea să-şi imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relaţia lor cutezătoare îi pune în pericol pe toţi cei dragi lor şi cei doi îşi dau seama că necazurile abia acum încep… Toţi cititorii cuceriţi de bestsellerul lui Stephenie Meyer Amurg sunt dornici să afle cum se va desfăşura în continuare povestea celor doi neobişnuiţi îndrăgostiţi. Şi nu vor fi cu siguranţă dezamăgiţi.

În Luna Nouă, lui Stephenie Meyer îi reuşeşte din nou o irezistibilă combinaţie dintre dragoste şi suspans într-o palpitantă poveste cu vampiri şi nu numai.

Carte de doi pe doi. Cred că e singura carte la care am găsit un raport de aşteptări-realitate cât de cât perfect. Într-un fel ştiam la ce să mă aştept, nu am fost profund impresionat de poveste pentru că ştiam în mare parte ce urmează să se întâmple, văzusem filmele înainte, totuşi sunt unele chestii schimbate care mi-au plăcut, au făcut cartea să pară totuşi puţin imprevizibilă. Ştiam evenimentele dar nu puteam fi sigur cum anume se întâmplă. Continuă lectura