Lună nouă (Amurg vol. II) – Recenzie

luna-noua-amurg-vol-2_1_fullsize

Autor: Stephenie Meyer

Titlu original: New Moon

Citate: Lună Nouă

Anul apariției: 2008

Editura: Rao

Nota: 4/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Descriere

Pentru Bella Swan un singur lucru este mult mai important decât însăşi viaţă ei: Edward Cullen. Dar a fi îndrăgostită de un vampir este chiar mai periculos decât ar putea ea să-şi imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relaţia lor cutezătoare îi pune în pericol pe toţi cei dragi lor şi cei doi îşi dau seama că necazurile abia acum încep… Toţi cititorii cuceriţi de bestsellerul lui Stephenie Meyer Amurg sunt dornici să afle cum se va desfăşura în continuare povestea celor doi neobişnuiţi îndrăgostiţi. Şi nu vor fi cu siguranţă dezamăgiţi.

În Luna Nouă, lui Stephenie Meyer îi reuşeşte din nou o irezistibilă combinaţie dintre dragoste şi suspans într-o palpitantă poveste cu vampiri şi nu numai.

Carte de doi pe doi. Cred că e singura carte la care am găsit un raport de aşteptări-realitate cât de cât perfect. Într-un fel ştiam la ce să mă aştept, nu am fost profund impresionat de poveste pentru că ştiam în mare parte ce urmează să se întâmple, văzusem filmele înainte, totuşi sunt unele chestii schimbate care mi-au plăcut, au făcut cartea să pară totuşi puţin imprevizibilă. Ştiam evenimentele dar nu puteam fi sigur cum anume se întâmplă.

Mai ţineţi minte că la primul volum v-am spus că povestea în sine o are în centru pe Bella care e o tipă semi-deprimată? Şoc Şoc Şoc. În prezentul volum tipă e deprimată de-a binelea. Mă mir cu nu i-a trecut prin cap să-şi taie venele, eu aşa făceam dacă eram părăsit de iubita din liceu. În niciun caz nu-mi continuam viaţa. Nu. Îmi tăiam venele…

În acest volum lucrurile parcă parcă se mai mişcă şi parcă parcă se mai împiedică. Acţiunea nu e neapărat cea mai complexă şi cea mai interesantă, dar cu siguranţă da impresia asta. Cel mai mult m-a bucurat schimbarea de peisaj. Noul decor cu siguranţă m-a prins mai bine decât primul. Mă declar un fan al lui Jacob pentru că… am de ales doar între el şi Edward. Fiecare cu părerea lui, însă nu o să mă scuz pentru că prefer un protagonist inteligent care are şi alte emojii în setările pentru faţă înafară de deprimat şi suferind în chinuri. Îl prefer pentru că are chestii inteligente de spus şi pentru că acţionează ca o persoană cu un creer normal. E de înţeles, îl scuzăm pe Edward. Mă gândesc că după atâtea decenii i se mai duc şi lui din neuroni şi începe să-i mai dispară coerenta, dar pe Jacob chiar îl aprecezi şi îl încadrez undeva în top 12 (pe locul 12, evident) în topul celor mai bine conturate personaje.

Încă un lucru pe care l-am observat şi la primul volum ţine mai mult de structura poveştii/acţiunii în sensul că avem prima parte a cărţii unde totul e liniştit frumos sexy etc, după care iar e liniştit frumos sexy şi abia apoi se întâmplă ceva care declanşează altceva şi începe drama. Majoritatea cărţilor citite de mine aveau tendinţa de a începe cu punctul declanşator, pe când aici avem aşa o perioada de „wtf e în neregulă aici?” sau „acum ce, o să îmi explice cum se duce la baie?”. Ideea e că pur şi simplu lucrurile sunt prea statice la început. Totul e prea normal, nimic neobişnuit (Later Update: înafară de faptul că protagonistul e vampir). M-am gândit şi la varianta în care autoarea face asta ca să ne lase să ne obişnuim cu personajele, să vedem ce fericite sunt împreună şi chestii pentru ca mai apoi să ne fie dor şi să citim obsesiv încercând să găsim punctul în care personajele ating din nou punctul acela de echilibru, dar nu ştiu, mă îndoiesc că autoarea chiar a avut teoria asta a conspiraţiei în minte când a scris cartea.

Am fost foarte dezamăgit spre final. Nu mă aşteptam (mint, am văzut filmul, mă aşteptam) şi nici nu voiam să se întâmple asta, dar nu e cartea mea, nu sunt personajele mele, nici nu cred că aş vrea să fie…

Una peste altă cartea a fost ok. Cred că personajele noi sau băgate în lumina reflectoarelor au făcut cartea mai faină. Din punct de stilistic cartea nu este fenomenal de complexă. Se citeşte foarte uşor, nu o să aveţi probleme din punctul asta de vedere.

Dacă aţi citit primul volum vi-l recomand şi pe acesta. Lucrurile se schimbă şi se poate că asta să vă placă. Din punctul meu de vedere acest volum a fost puţin (doar cu puţin) pestre primul deci… da. Vi-l recomand.

Ah. Am uitat să vă spun de Volturi… O să vă placă de ei. 😉 🙂

Până ne recitim, spor la citit. 😉

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Lună nouă (Amurg vol. II) – Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s