Cum să uiți o femeie – Recenzie

7453625

Autor: Dan Lungu

Anul apariției: 2009

Editura: Polirom

Nota: 4/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Descriere

Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Aşa s-ar putea defini, pe scurt, noul roman al lui Dan Lungu. Andi şi Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată şi locuiesc împreună de un an şi jumătate. Sînt tineri jurnalişti şi lucrează la acelaşi ziar dintr-un oraş de provincie, ea la pagina de mondenităţi, iar el la investigaţii. Deşi lucrurile între ei merg bine, într-o bună zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicaţii raţionale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. Viaţa lui se complică şi mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanţi şi cu sentimentul Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveştii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliţia, (auto) ironia şi umorul. Tulburător şi amuzant, înfiorat de nelinişti existenţiale şi cutreierat de psihologii accidentate, Cum uiţi o femeie este, în acelaşi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei şi recucerirea inocenţei, despre toleranţă, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu în ziua de azi.

Dan Lungu trebuie citit de urgenţă.” (Lire)

Dan Lungu şi-a făcut intrarea în literatura internaţională cu o proză copios-satirică de cea mai bună calitate.” (Wiener Zeitung)

În România se petrec schimbări îmbucurătoare şi din punct de vedere literar. Haosul productiv al ţării combinat cu rămăşiţele birocraţiei comuniste produc condiţiivpentru o literatură cu tente suprarealiste, dar şi pentru miniaturi subtile, pline de un umor adesea disperat. Proză lui Dan Lungu trebuie citită cu mare atenţie, căci se încadrează în domeniul marii literaturi.” (Die Furche)

Cine-l citeşte are senzaţia priveşte un foc de artificii. Inteligenţă sclipitoare, sagacitatea şi uneori maliţia dovedite în înţelegerea sufletului omenesc, şi lirismul sobru, viril sînt cuceritoare.” (Alex. Ştefănescu)

Aparţinînd aşa-numitei „generaţii a decreţeilor”, Dan Lungu e un prozator calm, profesionist şi matur, fără excesele şi teribilismele unora din colegii săi mai tineri.”(Paul Cernat)

„Avem, în persoana lui Dan Lungu, un scriitor captivant şi puternic. Lucrul e incontestabil.” (Cosmin Ciotloş)

După asemenea recomandări primite de la oameni grei ai literaturii am avut nişte aşteptări absurd de mari de la această carte, tocmai de aceea sunt puţin dezamăgitSperanţele şi așteptările sunt lucruri periculoase, până la urmă.

Cum uiţi o femeie este prima carte pe care am citit-o de la Dan Lungu şi asta abia după o lungă şi persistentă muncă de convingere cu mine însămi. A fost nevoie de multe recenzii citite, afişe, întâlniri cu autorul şi ameninţări de la prieteni facă citesc cartea asta. La cât de lăudată e aşteptam fie o Biblie a secolului nostru, dar din păcate nu este decât o carte care vorbeşte despre România noastră şi părţile putrede din podea pe care, evident, alegem călcăm, doar na, nu o scriem o carte despre cât de frumoasă şi mişto e România, doar am spus na, nu se vinde.

Totuşi recunosc m-a prins. Evident poveştile triste şi dramatizate la maxim care vorbesc despre condiţia nefericită a românului şi despre soarta nefavorabilă pe care o primeşte sunt captivante.

Autorul a mers pe principiul orice om se simte mai bine dacă ştie altul e mai nefericit. Ceva gen „nu deranjează mi moară capra atâta timp cât moare şi la vecinu’ „. Interesant de abordat mi s-a părut în mod special tema abandonului.

Avem aşadar un om (român, evident) care se trezeşte brusc din monotonie atunci când îşi da seama soţia lui l-a părăsit. Derutat dar şi inventiv, până ajungă la această concluzie îşi caută soţia în apartamentul lor minuscul şi urat mirositor iar când nu o găseşte o caută şi în buzunare, na, poate a pus-o acolo şi a uitat de ea.

Un roman semi-amuzant, semi-horror. Nu ştii încă dacă e de ras sau de plâns. Tehnică autorului foloseşte pamfletul şi auto-ironia într-un mod care e, cel puţin pentru mine ca cititor român într-o Românie cu o imagine de sine deranjant de clară, puţin denigratoare (puţin mai mult).

Nu îmi e greu înţeleg de ce Dan Lungu este un autor atât de apreciat şi recomandat de către maijoritatea bloggerilor de carte şi de către alte nume grele ale literaturii contemporante. Romanul său inspiră o realitate existenţială, materială şi psihologică, având în vedere protagonistul este un exemplu de eşec în viaţă tipic Românesc.

Un lucru care mi s-a părut a lipsit în acest roman a fost evoluţia, sau mai bine zis o evoluţie clară. Nu am avut nicio secundă senzaţia îndreptăm spre ceva anume ci mai degrabă lucrurile se întâmplă și atât. Am comparat-o la un moment dat cu unul din acele jurnale care aparţin persoanelor care nu părăsesc niciodată casa şi sunt zile în care chiar fac ceva palpitant apoi sunt zile în care nu fac nimic şi e aşa… un du-te – vino. Deci avem o evoluţie dar imediat după aceea vine o involuţie şi ne menţinem oarecum pe linia de plutire. De asemenea plotul nu mi s-a părut foarte complex. fi vrut mai multă intrigă, mi nască mai multe întrebări, facă mai curios.

Una peste alta Dan Lungu are toate şansele ajungă se studieaze în şcoli peste mulţi ani pentru are exact structura care merită analiză şi interpretată care place atât de mult profesorilor şi sistemului educaţional român în general, şi fiu sincer chiar nu m-ar deranja se studieze. Merită, a fost o carte care are ceva de spus depsre sistem, despre mentalitate, despre comunism, postcomunism şi nu numai.

În concluzie cartea a fost una bunicică. Spun  este de citit dacă vrei îţi formezi o privire cât mai clară asupra autorilor români şi asupra direcţiilor literaturii contemporane din România. E ca şi cum ţiai pune ochelari speciali pentru previziuni şi analize literare actuale. Uneori arată naşpa, uneori arată bine, darcsunt mai comozi decât lentilele şi destul de eficienţi în direcţia pe care ţiai ales-o.

Recomand cartea, nu pot spune Dan Lungu este un autor după care mi-am schimbat viaţa, dar e un autor care, la fel ca şi mulţi alţii, mi-a oferit o nouă perspectivă.

 

Până ne recitim, spor la citit! 😉

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cum să uiți o femeie – Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s