Jumătate de oră de praf și o oră de modernitate

Jumătate de oră de praf și o oră de modernitate

 

Aprinzi becul.
Aprinzi și televizorul să ai zgomot de fundal pentru creierul tau gălăgios.
Te autolansezi într-o polemică fără sens care oricum ar fi tot nu o să te facă să te schimbi.
Care, oricât de poetic ar suna, tot nu o să te facă să nu mai mănânci în public.

Te plictisești.
Mai ieși din casă să-ți consumi neuronii cu alte chestii inutile,
doar așa, să mai schimbi registrul/peisajul.
Mergi la o curvă,
nu ca să abuzezi de serviciile ei.
Nu.
Doar așa…
să mai filozofezi la nivel înalt și să speri că nu-ți prăjești neuronii ăia ai tăi,
să mai gândești și tu lucruri care trebuie gândite dar nu sunt,
să te mai întrebi și tu de ce mai toți spun că ești cea mai bună… –
pardon,
cel mai bun-
când sunt aproape să termine dar de ce nu se întorc niciodată după ce termină…

Te doare capul
dai cu gin
dai cu bere ieftină
dai cu țigări împrumutate de la curvarii din zonă.
Ajungi acasă beat mort, cu mațu’ crăpat de foame și praful făcut minte.
Începi să cauți iar prin cărți vechi să te refaci.
Să mai salvezi doi – trei neuroni aflați în comă de la suprasolicitare.
Trece un timp.
Pleci iar.
Vii iar.
Până consumi toată rezerva.
Rezerva de praf… adică.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Jumătate de oră de praf și o oră de modernitate&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s