Noroi, transpiraţie şi lacrimi – Recenzie

bear-grylls---noroi_-tanspiratie-si-lacrimi

Autor: Bear Grylls

Titlu original: Mud, sweat and tears

Citate: Noroi, transpirație și lacrimi

Anul apariției: 2011

Editura: Nemira

Nota: 5/5

Descriere

Bear Grylls a plecat întotdeauna în căutarea marilor aventuri. A copilărit într-o insulă bătută de vânturi de pe coasta Angliei, unde a învăţat de la tatăl lui să navigheze pe mări şi să urce pe stânci de la o vârstă fragedă. Nu a trecut mult şi micul explorator se furişa în expediţii de alpinism care ţineau toată noaptea.

Apoi, student la prestigiosul Eton College, Bear şi-a găsit un sens în viaţă prin alpinism şi arte marţiale. Aşa a ajuns la poalele munţilor Himalaya şi după aceea s-a pregătit cu un mare maestru de karate în inima Japoniei, o experienţă care i-a adus centura neagră 2 ani. Întors acasă, a început să se antreneze împreună cu trupele speciale britanice SAS (Serviciile Speciale Aeriene), o experienţă care îl va împinge la limitele rezistenţei fizice şi mentale.

Dar urmează dezastrul. Bear îşi rupe spatele în trei locuri, într-un accident petrecut în timp ce zbura cu paraşuta în Africa. Doctorii nu-i mai dau şanse să meargă vreodată. Dar iată că după numai 18 luni, la doar 23 de ani, Bear devine unul dintre cei mai tineri alpinişti care escaladează Everestul. Şi acesta e doar inceputul nemaipomenitelor lui aventuri in lumea larga.

Cunoscut si admirat de milioane de oameni ca protagonistul emisiunii TV Man vs. Wild, Bear Grylls a supravietuit in locuri si situatii in care multi nu s-ar aventura. In aceasta carte ne spune povestea emotionanta a unei vieti pline de curaj, indrazneala si putere, de neratat pentru orice cititor pasionat de aventuri.

 

Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimi… doi ani, să zicem?

Autobiografia lui Bear Grylls este, fără îndoială, cea mai fascinantă autobiografie pe care care am citit-o în viaţa mea, iar ca orice elev din România am fost nevoit să citesc câteva astfel de cărţi. Îmi este greu să vă prezint ce se întâmplă de fapt aici fără să dau spoilere, dar o să merg pe ideea că un spoiler bun de obicei face oamenii să citească cartea.

Noroi transpiraţie şi lacrimi, singura carte scrisă de Bear Grylls care s-a tradus la noi, rivalizează şi depăşeşte lejer orice carte motivaţională pe care am citit-o eu vreo dată, nu e vorba de sfaturi, nu e vorba de idei, concepte şi credinţe, e vorba despre puterea exemplului. Lecturarea acestei cărţi este despre cât de mult poţi învaţă per 100 de pagini. M-am simţit de parcă încercam să iau ceva 3 la 1 leu, şi a naibii să fiu dacă nu am reuşit.

Ca un rezumat extrem, extrem de compact astfel încât să nu vă spoileresc de tot o să vă spun ce şi cum se întâmplă de la început până la final. În prima instanţă avem parte de o introducere asupra vieţii lui Bear prin prisma trecutului familiei sale. Din câte am reuşit să îmi dau seama vine dintr-o familie nu extraordinar de extravagantă, dar incredibil de ambiţioasă, nu ştiu dacă dorinţa protagonistului de a reuşi s-a moştenit, dar ştiu sigur că ambiţia lui a fost mai mare decât cea a bunicilor lui.

Mi se pare interesantă ideea de a caută în trecutul tău şi cred că e o cercetare pe care fiecare dintre noi ar trebui să o facă pentru că până la urmă noi nu suntem decât rezultatul trecutului şi al tuturor evenimentelor şi deciziilor luate înaintea noastră. Apoi avansăm până ajungem la un trecut mai apropiat. Mă refer la trecutul copilăriei lui unde facem cunoştinţă cu Lara, sora lui mai mare care l-a şi poreclit Bear (ursul) după care mergem cu protagonistul la o şcoală privată unde este nevoit să se lupte cu ideea că a fost abandonat de părinţi într-un internat, loc în care şi-a şi făcut promisiunea că în viitor copii lui nu vor îndura niciodată şcolile cu internat. Aflăm că Bear a fost un copil foarte șotios şi că nu prezenta talente speciale încă de mic copil, a fost mai normal şi mai mediocru decât toţi ceilalţi dar a perseverat şi, în ciuda faptului că soarta nu i-a oferit la fel de multe şanse ca celorlalţi, a reuşit prin puterea convingerilor lui.

În fine, trecem prin liceu unde descoperă pasiunea pentru artele marţiale după ce tot lua bătaie de la un puşti şi ajunge să deţină centură neagră după un drum în Japonia. Aflăm tot felul de detalii, despre cum şi-a făcut el aşa un stomac de fier mâncând conserve de carne aproape expirate, despre cum tatăl lui i-a insuflat dragostea pentru natură şi despre cum a fost el un eşec în privinţa fetelor. Despre cum a descoperit el credinţa şi despre cum a început să se caţere pe clădiri şi munţi, și toate astea doar în prima parte a cărţii.

Cum a reuşit cartea asta să fie pe primul loc în topul cărţilor mele motivaţionale? Să fim serioşi, e o întrebare relevantă având în vedere că tipul a avut o grămadă de eşecuri în viaţă, dar tocmai asta e ideea. Eşecurile alea, faptul că nu a fost chiar atât de special, ambiţia de a fi mai mult şi de a face ceea ce îi place… asta o face o carte grozavă. Asta o face să fie o carte pentru cei ce au un scop dar se poticnesc mereu în drumul spre atingerea lui.

Gândiţi-va că omul ăsta a încercat să intre în SAS (un fel de organizaţie a soţiilor geloase pe la noi, doar că ăştia aveau nevoie de antrenament pentru misiuni, ale noastre sunt deja gata să omoare tot ce prind…). A avut parte de nişte antrenamente care l-ar face până şi pe cel mai şmecher atlet al nostru să se plângă şi după ce a stat 4 luni acolo a picat… Cât de distrus psihic eşti după aşa ceva? Cum să nu-ţi vină să te sinucizi mai ales când ştii cât ai îndurat să ajungi până acolo? Evident că şi Bear a avut un astfel de moment dar s-a ambiţionat şi l-a depăşit. A dat iar probele luând-o de la început şi a reuşit să intre în echipa celor de la SAS. Un timp mai încolo a căzut din avion, a avut probleme cu paraşuta şi şi-a făcut praf coloana. Era un fel de calciu la plic… dar nu cred că mi se permite să glumesc cu asta… sau da? Oricum. Ideea e că medici practic nu îi dădeau extraordinar de multe şanse să-şi revină, dar tipul avea un poster în camera care l-a motivat. Deci da oameni, dacă aveţi postere atunci păstrați-le, într-o zi v-ar putea face să mergeţi din nou. După căzătură aia în doar 18 luni el a reuşit să devină cel mai tânăr alpinist care a ajuns vreo dată pe vârful Everestului. Cât de ambiţios să fii? Cât?!

Ai crede că după aşa reuşită practic nu mai ai ce să faci cu viaţa ta, dar şoc şoc şoc. Bear începe să ţină discursuri, apoi să mai meargă în expediţii apoi începe să facă emisiunea datorită căreia mulţi dintre noi îl cunoaştem. Ajunge unul dintre cei mai influenţi oameni din lune şi ajunge şi cel mai mai tânăr cercetaş şef. Asta e ceva. Omul asta are o viaţă remarcabilă şi totuşi în ultimile pagini avem un scurt rezumat în care a amintit, doar a amintit, câte lucruri grozave a mai făcut dar pe care nu le-a povestit în carte. Un exemplu de perseverenţă şi un model demn de urmat în viaţă. Ai un 10 Edward (şi eu am fost la fel de şocat, dar aparent asta e numele real al tipului) 🙂

Vă recomand cartea asta din tot sufletul şi trebuie să o citiţi, dacă nu pentru că îl cunoaşteţi pe tip măcar pentru voi, pentru a învăţa cum să primiţi norocul şi cum să-l folosiţi. Cum să presaţi un lucru pe care îl vreţi până când îl obţineţi şi să nu renunţaţi indiferent de câte respingeri vă izbiţi. Dacă credeţi în visul vostru suficient de mult atunci o să reuşiţi.

Până ne recitim, spor la citit. 😉

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Noroi, transpiraţie şi lacrimi – Recenzie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s