Mihai Mărgineanu si Prințișorul de la Vocea României

14520544_1847111738847078_4747758330021488514_n

În seara asta am fost şi eu la un concert de voie de nevoie. Pe afiş, mare cât se vadă de la distanţă, scria „Mihai Mărgineanu„. Omul a fost fain, a cântat miştovioara a fost bestială, nimic de zis. Dar… dar dacă nu era nimic de zis  mai spuneam eu ceva?

O mică povestioară. Abia ce am ajuns acasă şi am zis oricum vreau  scriu ceva, de ce nu  scriu asta?

Înainte de concert (care trebuia înceapă la 7 dar a început la 7:15 sau pe acolo) eu şi colegele mele de la litere am avut o discuţie aprinsă despre Mândrie şi pejudecata. Am discutat cartea asta astăzi la un curs şi cât aşteptam încercam le conving pe fete în carte e vorba despre bani şi nu despre iubire. e vorba despre căsătorie privită ca fiind aducătoare de fericire, nu de iubire şi etc.  arăt aveam un argument solid am concluzionat spunând draga noastră Elizabeth Bennet s-a căsătorit cu Darcy abia după ce i-a văzut domeniul şi s-a gândit toate acele proprietăţi ar fi putut îi aparţină… dar fetele tot romantice. Cum totul se leagă în viaţa asta am început le spun despre obsesia mea La răscruce de vânturi pentru o curvă literară cum e Elizabeth cere o alta mai bună cum e Katherine.

Am citit romanul ăsta de atât de multe ori şi l-am trăit de atât de multe ori şi am murit (nu  spun odată cu cine) de atât de multe ori încât deja mi se amestecă toate în cap. Chiar nu mai ştiam exact finalul. De la Katherine care s-a căsătorit cu Linton am ajuns la Heathcliff care s-a căsătorit cu Linton (pentru evident uitasem cum o cheamă pe sora lui Edgar şi am spus ceva ce a spunat dubios) şi de aici am ajuns la finalul care era în ceaţă pentru toţi. Cu cine rămăsese Cathy? Şoc şi groază. Cu copilul lui sora lui Edgar cu Heathcliff. Cu copilul fratelui lui Katherine. Cu , a zis una. Nu măi. Ideea e ne-am lămurit. Am căzut cu toţii deacord finalul apoteotic în care moare Heathcliff şi ideea de a se ţine de mâna morţi e absolut prea sfâşietoare ca  ne mai pese cu cine ramân ăştia mici (deşi ar fi fost drăguţ rămână Cathy cu copilul lui Heathcliff spunea o fată, dar asta ar fi fost prea simetric, ziceam eu).

Revenind la concertul nostru: Cântă Mihăiţă acolo pe scenă, mai spune o glumă, două, trei… mai multe, şi ne întreabă la un moment dat dacă ne uităm la Vocea RomânieiRăspundem noi cam cu jumătate de gura  na, noi ăştia de la Suceava suntem săraci tati, nu avem noi bani de televizor şi de căldură în sălile de spectacol. Na. Nu i-ar fi păsat lui dacă ne uităm sau nu, a zis aşa doar ca  îl introducă pe dragul de el… El. Fetele l-au poreclit (abia mai târziu) prinţişorul. Alexandru Mureşan a venit pescenă, s-a balansat puţin într-o parte, la un moment dat a cântat şi o melodie, în fine. Ideea e pentru un moment, două, trei noi ăştia de discutaserăm despre stafii şi eroi apoteotici am rămas cu gura căscată şi ne-am cam albit. „Heathcliff?!” zice una şi fix la asta gândeam şi eu. Dubioşenia vieţii mele. Tipul ăsta, cu un păr cam până la umeri tăt ondulat de şi vorbeam la un moment dat dacă e pe bigudiuri sau ondulator, era atât de izbitor de asemănător cu Heathcliff încât nici nu ne vorbisem între noi, ne-am dat seama singuri seamănă, sau cel puţin semăna de la distanţa la care eram noi…

aşteptam mai între şi Dorian Gray cântând la mandarină şi aia era.  daţi seama iluzia s-a dus repede şi, deşi omul încă seamăna cu unul dintre cele mai fascinante personaje din literatură, ne-am găsit nevoiţi -i dăm o altă poreclă. Avea o atitudine de aia de arenă naţională. De parcă cânta în faţa Parlamentului în ziua revoluţiei. Era, ce mai, era acolo. Trăia piesa omul, cu intensitate, artist neînţeles. Prestaţia lui a fost super faină, dar în rest omul a fost pe lângă. Dădea din mâna pe chiatara aia când îşi amintea şi era total pe lângă ritm. Şi o cămilă ar fi ţinut ritmul mai bine ca el.

Când melodia era alertă el se plimba încet, liniştit, n-avea niciun stres, când melodia era lentă ziceai iese rockerul din el chiar atunci. În plus a fost pe arcuri tot concertul şi mai avea şi un tic supărător de dădea din picior de ziceai -i cowboy şi-i la rodeo chiar atunci. Dar nimic de zis despre prestaţie. Super voce, super atitudine de artist neînţeles… 🙂

Atât am avut  spun. Pe mâine.

Până ne recitim, spor la citit.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s