Un tip devotat de la (silvi)cultură
cu un brad tatuat
ostentativ,
pe braț…
O tipă pitică
&
grasă
&
rujată
cu-n belciug în nas
&
studentă la litere.
?!
Amândoi fumând,
– Cu șubele pe ei la 27°C
în spatele facultății –
aruncând zaruri din ghinde
și certându-se cu viața
pentru scor.

Anunțuri

#haicuprimăvara

#haicuprimăvara
 .
.
m-am săturat de inutilitatea respiratului…
rupe cercul, rupe cercul.
nu pot;
trebuie să vrei!
ok, o să vreau, dar de mâine.
nu, nu
dar apoi îți spun că nu sunt doar aproape de pământ, eu practic îmi sap groapa și chiar acum mai am încă puțin și o să fiu sub pământ cu totul. Can’t wait for this.
sub pământ ca metroul? 
nu, sub pământ ca ghiocelul iarna.

O fi de la respirat?

O fi de la respirat?
.
.
cred că e ceva în aer
sau în suflet
care îi face pe oameni
să sufere de amnezia pictată a ultimelor pagini din viața lor

Ai o restanță? Move on!

Ajungi la facultate şi îţi dai seama că e un bullshit, dar totuşi o faci că na, ai început-o. Înveţi numai chestii nasoale care nu or să îţi ajute şi bla bla bla. Trecem direct la partea din poveste care face titlul să aibă sens, ok?