Două motive bine argumentate pentru care ar trebui să te uiți la Sherlock

Imagini pentru poster sherlock

 

Un mini eseu argumentativ sună a ceva ce aş scrie zilele astea. Vorbeam cu un prieten despre nişte seriale şi la un moment dat i-am spus despre cum de fiecare dată când apare un episod nou din Sherlock eu mă uit la toate sezoanele din nou. No ragrets. 🙂 Aşa el mi-a cerut două motive bine argumentate pentru care ar trebui să se uite la serialul ăsta iar eu, deştept cum sunt, i-am spus că revin cu un eseu… şi el m-a crezut. De aici şi ideea postării.

Un prim motiv pentru care îmi place să văd, să revăd şi să recomand serialul celor de la BBC Continuă lectura

Anunțuri

Știu exact sau poem fără fucking titlu! alege tu

știu exact cum arată suferința…
la 12 ani.
Suferința îți spunea că ești gras, că nu ai calități.
Suferinței îi era drag de tine.
Suferința te prindea în ghearele ei murdare de pufuleți cu ciocolată și îți spunea să îi dai drumul.
Suferința îți spunea că are prieten.
Suferința era frumoasă, deșteaptă, cu un zâmbet meschin și alb.

La 17 ani te întâlneai cu Suferința.
Era afurisită și grasă.
Suferința nu-ți știa melodia preferată.
Suferința nu-ți știa cel de-al doilea nume care e Teodor,
Suferința nu știa că ești alergic la alune.
Suferinței nu-i păsa de tine sau de ziua ta de naștere.

La 20 de ani Suferinței încă nu-i pasă de ziua ta de naștere,
e încă grasă,
e mai gălăgioasă și trivială.
Suferința nu s-a schimbat atât de mult…

N-am titlu, ce să-i faci?

Mă chinui de dimineață să scriu ceva și nu știu ce. Nu mi-am pierdut inspirația, nu mi-am pierdut ideile, atâta doar că după atât de mult timp în care am lipsit pur și simplu nu am știut cu ce să revin. Țineam morțiș să scriu o recenzie pentru o carte cu datorie – o carte acceptabilă dar nu excepțională – dar am tot amânat, fie de lene fie din lipsă de timp. Continuă lectura

Un tip devotat de la (silvi)cultură
cu un brad tatuat
ostentativ,
pe braț…
O tipă pitică
&
grasă
&
rujată
cu-n belciug în nas
&
studentă la litere.
?!
Amândoi fumând,
– Cu șubele pe ei la 27°C
în spatele facultății –
aruncând zaruri din ghinde
și certându-se cu viața
pentru scor.

#haicuprimăvara

#haicuprimăvara
 .
.
m-am săturat de inutilitatea respiratului…
rupe cercul, rupe cercul.
nu pot;
trebuie să vrei!
ok, o să vreau, dar de mâine.
nu, nu
dar apoi îți spun că nu sunt doar aproape de pământ, eu practic îmi sap groapa și chiar acum mai am încă puțin și o să fiu sub pământ cu totul. Can’t wait for this.
sub pământ ca metroul? 
nu, sub pământ ca ghiocelul iarna.

O fi de la respirat?

O fi de la respirat?
.
.
cred că e ceva în aer
sau în suflet
care îi face pe oameni
să sufere de amnezia pictată a ultimelor pagini din viața lor

Ai o restanță? Move on!

Ajungi la facultate şi îţi dai seama că e un bullshit, dar totuşi o faci că na, ai început-o. Înveţi numai chestii nasoale care nu or să îţi ajute şi bla bla bla. Trecem direct la partea din poveste care face titlul să aibă sens, ok?