Nopți la Monaco – Recenzie

Imagini pentru nopti la monaco

Autor: Natașa Alina Culea

Data lansarii: 19.11.2016

Citate:

Editura: Librex

Nota: 5/5

Aş vrea ca toamna aceasta să vă pregătiţi pentru o poveste inedită. Nataşa Alina Culea lansează Nopţi la Monaco iar eu am fost destul de norocos încât să citesc deja manuscrisul. Credeţi că sunteţi pregătiţi pentru ce urmează să citiţi în cartea asta? Noul roman al Nataşei nu seamănă cu nimic din ceea ce aţi citit până acum. Un fel de palmă peste față în timpul lecturii. Un roman foarte interactiv. Parcă te lovește fizic.

E prima carte care construieşte o camera a oglinzilor unde se reflectă realitatea socială actuală în culori şi imagini clare. V-aţi săturat de comunism şi de problemele secolului trecut? Foarte bine, şi eu. Acum avem în sfârşit cartea care vorbeşte despre problemele noastre şi ne pune faţă în faţă cu disfuncţionalităţile şi părţile putrede ale gândirii umane.

Nicoleta Dragomirescu este o fată din Văleni care, printr-un concurs de împrejurări fericite, ajunge pentru un timp la mătuşa ei, în Piteşti, unde descoperă prin prisma cărţilor cât de mare este lumea. Promiţându-şi că într-o zi va ajunge în toate acele locuri despre care citise, Nicoleta face tot posibilul să înveţe cât mai mult. Este avidă de cunoaştere aşa cum sunt majoritatea tinerilor din România, diferenţa este că Nicoleta nu aşteaptă informaţia calup, ea învaţă de peste tot.

Ajunge să urmeze o facultate de litere în Bucureşti (aka viitoare muritoare de foame), însă, fără sprijin financiar din partea familiei, este nevoită să se descurce cum poate. Aşa îl întâlneşte pe Sidar, un turc căsătorit şi aciuat în Ro care o seduce şi îi ia minţile. Fără nicio intenţie de a-şi părăsi familia, Sidar este cât se poate de indiferent atunci când află că Nika (nume pe care el i l-a dat şi cu care protagonista se va recomanda după aceea) este însărcinată. Nika face un împrumut bancar, un avort şi pleacă în Malta ca să nu poată fi extrădată.

Perspectiva obiectivă îi oferă autoarei multe oportunităţi şi posibilităţi. Cartea e foarte reuşită tocmai datorită faptului că un narator omniprezent ne face cunoscute date despre care Nika, prostagonista, nu ar fi fost în stare să ne spună mare lucru.

Greutăţile vieții aproape că o lasă fără simţiri. I se pare nedrept şi abuziv modul în care lucrurile merg mereu împotriva ei şi, sincer, sunt de aceeaşi părere, dar nu aşa ştie viaţă să se facă interesantă? Unii o duc prea bine alţii prea rău.

Nika este un personaj simbol. Un model de urmat. Ne oferă un exemplu de război purtat împotriva destinului. Vrea să îşi depăşească condiţia şi face orice pentru asta. Mesajul pe care îl transmite ea e: „tuturor ni se dau şanse, depinde de noi dacă profităm de ele şi ce suntem Continuă lectura

Reclame

Bonjour tristesse – Recenzie

bonjour-tristesse-de-francoise-sagan

Autor: Francoise Sagan

Citate: Bonjour tristesse

Anul apariției: 2015

Editura: Polirom

Nota: 5/5

Descriere

Bonjour tristesse urmăreşte peripeţiile unei adolescente care încearcă să înţeleagă şi să controleze lumea din jur. Cecile îşi petrece vacanţa de vară la ţărmul Mediteranei, împreună cu tatăl ei şi cu iubita acestuia, Elsa, o tînără frivolă, ahtiată după viaţa mondenă, cu care fiica se înţelege excelent. Dar lucrurile se complică atunci cînd în vizită soseşte Anne, veche prietenă a mamei răposate, o femeie stilată, cultă, responsabilă, de care tatăl ei se îndrăgosteşte nebuneşte şi cu care decide să se căsătorească. Deşi o admiră pe Anne, fata de numai 17 ani îşi vede ameninţată viaţa uşuratică, palpitantă şi voluptuoasă, aşa că ţese împreună cu iubitul ei, Cyril, o intrigă amoroasă prin care Anne să decadă în ochii tatălui şi Elsa să revină în viaţa acestuia. Cartea a fost ecranizată de trei ori, versiunea cea mai cunoscută fiind cea din 1958, în regia lui Otto Preminger, cu Deborah Kerr, David Niven şi Jean Seberg în rolurile principale.

O lectură greu de egalat. Bonjour tristesse nu seamănă cu nimic din ceea ce am mai citit eu până acum, asta mă face să mă gândesc că uneori dacă eşti născut să scrii nimic nu te poate opri. O carte care poate schimba generaţii şi care poate schimba o persoană transformând-o în cu totul altceva. Cartea asta poate umbla la fire şi îţi poate zdruncina crezul şi modul în care percepi realitatea… realitatea sentimentelor.

Pentru o carte de debut apărută atunci când autoarea avea 19 ani mi se pare ceva ireal de perfect. O carte fără o tehnică anume, o carte scrisă din suflet pentru suflet şi recompensată cu premiul criticii şi ecranizată de mai multe ori. E ciudat cum cuvintele puţine pot cuprinde idei multe. În doar 150 de pagini autoarea a reuşit să îngrămădească mai multe filosofii de viaţă decât alţi autorii în toate cărţile lor.

Mă gândesc la Francoise Sagan că la un Eminescu modern al literaturii franceze. Exprimare simplistă dar plină de subînţeles, comparaţii noi şi de actualitate, descrieri realiste, foarte plastice şi nu în ultimul rând o poveste cutremurătoare. Ai crede că nu se întâmplă mare lucru în carte, dar se întâmplă suficient încât să zguduie destinele multor cititori care au destul simț încât să vadă şi să înţeleagă.

În universul static descris la începutul cărţii, un univers în care tristeţea este relativă şi niciodată înțeleasă pe deplin, o avem în centru pe Cecile. O tânăra ahtiată după viaţa mondenă, orfană de mamă şi cu un tată aflat în tranzit prin criza bărbatului de 40 de ani, Cecile se deosebeşte şi se remarcă prin lipsa ei totală de profunzime. Îi place viaţa simplă şi lucrurile mărunte îi aduc fericirea, preferă compania prietenilor tatălui ei în detrimentul tinerilor spirituali care încearcă să-şi Continuă lectura

Lupii trecutului. Sofia – Recenzie

lupii-trecutului-sofia-3303-4

Autor: Natașa Alina Culea

Citate: Lupii trecutului. Sofia

Anul apariției: 2016

Editura: Librex

Nota: 5/5

Descriere

Pasiune, mister, rațiune, umor fin. O carte fabuloasă!

Sofia – Salomé, ce transfigurare păgână a simțurilor! Foc mistuitor, înăbușit după ardere în cenușa vrajbei! Iad? Fetișism? Păcat? Blasfemie? Resemnare? Fiecare e liber să se raporteze la ele, cum crede sau cum poate, în timp ce inocența copilăriei este mișelește pângărită. Iubirea? Oare iubirea rămâne veșnica promisiune? Devine căutare? Devine strigăt? O luptă stingheră corp la corp cu lupii trecutului, cu iluziile noastre…

Amalia Elena Constantinescu – doctor în Filologie, scriitoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România

 

În splendidă solitudine, lupul își urmează doar propriile reguli, el este metafora vie a minții detașate de spiritul de grup, un simbol arhietipal al libertății, al nesupunerii, al autenticității, dar și al umbrei.

Am vrut să încep recenzia cu acest citat, doar aşa, să arăt că mi-a plăcut de la prima pagină. 🙂

Câte idei tentante am întâlnit în cartea asta; câte personaje de cinci stele construite cu mai multă tehnică decât podurile din NY; câte pasaje mişto; câte teorii despre viaţă, despre moarte, despre iubire…

Mi-a captat atenţia încă de la primele pagini. Ştiam că de data aceasta, cartea Nataşei va fi scrisă din perspectivă masculină (10+ pentru asta) şi eram foarte curios să văd cum anume înţelege o femeie bărbaţii. Îi înţelege, presupun. Depinde de firea fiecăruia.

Cel mai mult mă bucur că am fost scutit de un început teribil de plictisitor care Continuă lectura

Noroi, transpiraţie şi lacrimi – Recenzie

bear-grylls---noroi_-tanspiratie-si-lacrimi

Autor: Bear Grylls

Titlu original: Mud, sweat and tears

Citate: Noroi, transpirație și lacrimi

Anul apariției: 2011

Editura: Nemira

Nota: 5/5

Descriere

Bear Grylls a plecat întotdeauna în căutarea marilor aventuri. A copilărit într-o insulă bătută de vânturi de pe coasta Angliei, unde a învăţat de la tatăl lui să navigheze pe mări şi să urce pe stânci de la o vârstă fragedă. Nu a trecut mult şi micul explorator se furişa în expediţii de alpinism care ţineau toată noaptea.

Apoi, student la prestigiosul Eton College, Bear şi-a găsit un sens în viaţă prin alpinism şi arte marţiale. Aşa a ajuns la poalele munţilor Himalaya şi după aceea s-a pregătit cu un mare maestru de karate în inima Japoniei, o experienţă care i-a adus centura neagră 2 ani. Întors acasă, a început să se antreneze împreună cu trupele speciale britanice SAS (Serviciile Speciale Aeriene), o experienţă care îl va împinge la limitele rezistenţei fizice şi mentale.

Dar urmează dezastrul. Bear îşi rupe spatele în trei locuri, într-un accident petrecut în timp ce zbura cu paraşuta în Africa. Doctorii nu-i mai dau şanse să meargă vreodată. Dar iată că după numai 18 luni, la doar 23 de ani, Bear devine unul dintre cei mai tineri alpinişti care escaladează Everestul. Şi acesta e doar inceputul nemaipomenitelor lui aventuri in lumea larga.

Cunoscut si admirat de milioane de oameni ca protagonistul emisiunii TV Man vs. Wild, Bear Grylls a supravietuit in locuri si situatii in care multi nu s-ar aventura. In aceasta carte ne spune povestea emotionanta a unei vieti pline de curaj, indrazneala si putere, de neratat pentru orice cititor pasionat de aventuri.

 

Cea mai bună carte pe care am citit-o în ultimi… doi ani, să zicem?

Autobiografia lui Bear Grylls este, fără îndoială, cea mai fascinantă autobiografie pe care care am citit-o în viaţa mea, iar ca orice elev din România am fost nevoit să citesc câteva astfel de cărţi. Îmi este greu să vă prezint ce se întâmplă de fapt aici fără să dau spoilere, dar o să merg pe ideea că un spoiler bun de obicei face oamenii să citească cartea.

Noroi transpiraţie şi lacrimi, singura carte scrisă de Bear Grylls care s-a tradus la noi, rivalizează şi depăşeşte lejer orice carte motivaţională pe care am citit-o eu vreo dată, nu e vorba de sfaturi, nu e vorba de idei, concepte şi credinţe, e vorba despre Continuă lectura

Marat – Recenzie

Autor: Natașa Alina Culea

CitateMarat

Anul apariției: 2015

Editura: ePublishers

Nota: 4/5

Carte primită pentru recenzie de la Natașa (alias – autoarea cărții bre)

Descriere

La Beijing, în anul 2000, cu câteva zile înainte de Crăciun, într-un restaurant rusesc, Alina îl întâlnește pe Marat. Un singur dans, pe ritmuri de trandafiri sălbatici – și viața lor se schimbă pentru totdeauna. Din păcate, destinul i-a adus împreună într-un moment nepotrivit, iar Alina este pusă în fața unei decizii ce îi răvășește sufletul. Moralitate sau iubire? Ce faci, atunci când, indiferent ce decizie ai lua, viața ta nu va mai cunoaște liniștea?

Marat, bărbatul misterios și frumos ca un demon, se transformă într-o obsesie seducătoare, iar Alina ajunge la marginea prăpastiei, pe care o îmbrățișează ca pe o ultimă speranță.

Romanul „Marat. Iubirea are spini” te cheamă într-o poveste de iubire incredibilă, care te va captiva prin inocența trăirilor conturate puternic și senzualitatea descrierilor erotice ale unei tinere fotografe care vrea să schimbe lumea.

Iubirea are spini.

Romanul scriitoarei Natașa Alina Culea este inspirat dintr-o poveste reală.

 

 

Pentru că altă soluţie nu am găsit o să recurg la gestul ăsta primitiv şi non-literar de a clarifica lucrurile. Din moment ce numele autoarei corespunde cu numele protagonistei o să ne luăm după logică (a mea, deci nu ştiu cât de mult sens o să aibă) şi o să ne raportăm (adică eu, dar am folosit „noi” că să vă simţiţi mai implicaţi în chestia asta) la pesonaj cu numele de Alina iar la autoare cu numele de Nataşa… fapt ce nu e chiar aşa de wow, din moment ce acesta este primul ei nume gen… Ştiţi voi… Nataşa Alina Culea. Nu? Ok.

Legendă:

Nataşa- super autoarea acestei cărţi

Alina- Personaj melodramatic cu serioase probleme în ceea ce priveşte cunoaşterea propriilor interese

Acum că ne-am lămurit ce şi cum să trecem la treabă.

Cartea aceasta este a doua cea mai bună carte scrisă de un autor român (nu vă spun care e prima pentru că încă n-am recenzie la ea :)) ) pe care eu am citit-o până în momentul de faţă.

O avem în pimul rând pe Alina, un personaj slăbuţ conturat şi care în prima fază mi-a dat impresia unei tipe naive plină până peste cap de frivolităţi şi mereu indecisă. În primele pagini o vedeam mereu capabilă să mă surprindă cu o decizie absurdă şi drastică pornită de la o chestiune cât se poate de banală cum ar fi îngheţata de căpşuni. Am făcut să sune de parcă mi-am schimbat părerea… din păcate nu. Am mai continuat aşa multe pagini fapt ce nu m-a deranjat chiar atât de tare şi o să vă explic și de ce. Continuă lectura

Cum să uiți o femeie – Recenzie

7453625

Autor: Dan Lungu

Anul apariției: 2009

Editura: Polirom

Nota: 4/5

Cartea este primită pentru recenzie de la: Târgul Cărții

Descriere

Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Aşa s-ar putea defini, pe scurt, noul roman al lui Dan Lungu. Andi şi Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată şi locuiesc împreună de un an şi jumătate. Sînt tineri jurnalişti şi lucrează la acelaşi ziar dintr-un oraş de provincie, ea la pagina de mondenităţi, iar el la investigaţii. Deşi lucrurile între ei merg bine, într-o bună zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicaţii raţionale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. Viaţa lui se complică şi mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanţi şi cu sentimentul Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveştii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Desigur, nu lipsesc maliţia, (auto) ironia şi umorul. Tulburător şi amuzant, înfiorat de nelinişti existenţiale şi cutreierat de psihologii accidentate, Cum uiţi o femeie este, în acelaşi timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei şi recucerirea inocenţei, despre toleranţă, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu în ziua de azi.

Dan Lungu trebuie citit de urgenţă.” (Lire)

Dan Lungu şi-a făcut intrarea în literatura internaţională cu o proză copios-satirică de cea mai bună calitate.” (Wiener Zeitung)

În România se petrec schimbări îmbucurătoare şi din punct de vedere literar. Haosul productiv al ţării combinat cu rămăşiţele birocraţiei comuniste produc condiţiivpentru o literatură cu tente suprarealiste, dar şi pentru miniaturi subtile, pline de un umor adesea disperat. Proză lui Dan Lungu trebuie citită cu mare atenţie, căci se încadrează în domeniul marii literaturi.” (Die Furche)

Cine-l citeşte are senzaţia priveşte un foc de artificii. Inteligenţă sclipitoare, sagacitatea şi uneori maliţia dovedite în înţelegerea sufletului omenesc, şi lirismul sobru, viril sînt cuceritoare.” (Alex. Ştefănescu)

Aparţinînd aşa-numitei „generaţii a decreţeilor”, Dan Lungu e un prozator calm, profesionist şi matur, fără excesele şi teribilismele unora din colegii săi mai tineri.”(Paul Cernat)

„Avem, în persoana lui Dan Lungu, un scriitor captivant şi puternic. Lucrul e incontestabil.” (Cosmin Ciotloş)

După asemenea recomandări primite de la oameni grei ai literaturii am avut nişte aşteptări absurd de mari de la această carte, tocmai de aceea sunt puţin dezamăgitSperanţele şi așteptările sunt lucruri periculoase, până la urmă.

Cum uiţi o femeie este prima carte pe care am citit-o de la Dan Lungu şi asta abia după o lungă şi persistentă muncă de convingere cu mine însămi. A fost nevoie de multe recenzii citite, afişe, întâlniri cu autorul şi ameninţări de la prieteni facă citesc cartea asta. La cât de lăudată e aşteptam fie o Biblie a secolului nostru, dar din păcate nu este decât o carte care vorbeşte despre România noastră şi părţile putrede din podea pe care, evident, alegem călcăm, doar na, nu o scriem o carte despre cât de frumoasă şi mişto e România, doar am spus na, nu se vinde. Continuă lectura

Cronica unei desparțiri de Andreea Chiuaru- recenzie

 

IMG_20160818_193453

Înainte să încep vreau să vă mărturisesc că nu citesc de obicei romane de dragoste. Sunt sceptic în ce privește acest concept arhifolosit in literatura contemporană. Ceva din textele Andreei de pe blogul acesteia m-a intrigat îndeajuns ca să-i citesc cartea.

Publicată anul acesta, „Cronica unei despărțiri”,  după cum reiese din titlu, este povestirea sfârșitului unei relații dintre naratoarea fără nume și Alex.

Un rollercoaster emoțional, de la început până la sfârșit cartea abordează în principal iubirea dar, și mai important, descoperirea de sine și evoluția de la adolescență la maturitate.

Continuă lectura